În așteptarea lui Moș Nicolae. Românii din străinătate și nostalgia sărbătorilor ce vin

Luna decembrie este luna în care fiecare redevenim copiii de altădată. Este luna în care ne bucurăm de sărbători, de colinde, de daruri, oferind bucurie celor dragi. Mai sunt puține ore până când Moș Nicolae va poposi la ferestre, în casele tuturor famillilor și va lăsa în ghetuțele curate și lustruite daruri pentru copiii cuminși iar celor neascultători le va lăsa o nuielușă.

Depărtarea de casă și de cei dragi adâncește și mai mult sentimentul de melancolie și tristețe

Pentru românii din afara granițelor apropierea sărbătorilor de iarnă, luna decembrie în special, cu tradițiile specifice, este perioada cea mai apăsătoare. Dorul de tradițiile noastre, de bucuria de a sta împreună cu cei dragi de sărbători este tot mai greu de compensat, parcă nimic nu mai este cum era acasă, oricât de bine ne-ar fi aici, în străinătate.

În seara de ajun a sărbătorii de Moș Nicolae, copiii erau puși să își curețe ghetuțele, să le lustruiască și să le așeze lângă ușă sau la fereastră, astfel ca dimineața când se vor trezi să le găsească pline cu dulciuri și jucării, cadouri aduse de Moș Nicolae copiilor cuminți. Îmi amintesc forfota și agitația care se întâmpla în casa noastră atunci, nerăbdarea dar și bucuria cu care îl așteptam pe Moș Nicolae!

Noaptea, așteptam să adoarmă prichindeii ca să putem să le punem cadourile în ghetuțe, neobservați, ca să nu stricăm magia sărbătorii. Uneori, năzdrăvanii de ei se trezeau mai devreme ca să nu piarda „întâlnirea” cu Moșul. Dimineața, bucuroși și fericiți, ne arătau cadorile găsite în ghetuțe, semn că Moș Nicolae îi răsplătise pentru cumințenia lor. Fiecare își răsturna ghetuțele ca să vadă ce cadouri a primit sau dacă darurile sunt la fel, ori unul a primit mai mult decât celalalt. Copiilor obraznici Moșul le lăsa în ghetuțe o nuielușă, care simboliza faptul că până anul viitor trebuia să devină ascultatori și cuminți pentru că în locul nuielușei să primească și ei daruri.

Nuielușa din ram de măr a lui Moș Nicolae

Povestea nuielușei lui Moș Nicolae a devenit celebră în toată lumea dar a plecat de la o faptă făcută de sfânt care, pe când era episcop la Myra, i-a dat o palmă ereticului Arie care îndrăznise a huli cele bisericești. De aici, a rămas în tradiție că celor neascultători Moș Nicolae nu le aduce daruri ci o nuielușă din ram de măr. Legenda spune că dacă nuielușa era pusă în apă și înflorea până la Crăciun, Sfântul îi ierta pe cei obraznici.

Conform tradiției populare, sărbătoarea de Sfântul Nicolae înseamnă începutul iernii. De aici și legenda conform căreia Moș Nicolae ar veni pe un cal alb, ceea ce simbolizeaza prima zăpadă. Se spune că în această zi Moșul își scutură barba sură și începe să ningă iar dacă nu va ninge, înseamnă că Moș Nicolae a întinerit.

Personaj legendar și mitic, renumit ca cel ce aduce daruri copiilor în noaptea de 5 spre 6 decembrie, în ajunul sărbătorii Sfântului Nicolae, el are corespondent și în alte țări europene, în special în Europa centrală. Până în anul 1989, regimurile comuniste din estul Europei au încercat să îl înlocuiască pe Moș Nicolae, în tentativa lor de a înlătura rolul religiei din tradiții și de a laiciza forțat cultura acestora.

Tradiții și obiceiuri

Născut în ținuturile Lichiei din Asia, Sfântul Nicolae de mic copil uimea prin minunile făcute, dovedindu-se un ales al lui Dumnezeu. După ce i-au murit părinții, Nicolae a lăsat toată averea sa săracilor și a ctitorit o mănăstire, Mănăstirea Sionului, în apropierea capitalei Lichiei. Multe sunt minunile săvârșite de Sfântul Nicolae în acele vremuri, în special ajutând văduvele și orfanii dar și fetele sărace la măritat. Se spune că era recunoscut pentru dărnicia sa, una dintre faptele sale fiind următoarea: aflând într-o zi că un tată sărac din cetatea Myra, de durere că este lipsit de ajutor pentru a-și mărita fiicele dorea să le ofere spre desfrânare, Sfântul a dăruit omului aflat în nevoie trei pungi cu aur și astfel acesta a putut să își salveze și să își căsătorească fiicele.

În tradiția populară există obiceiul ca la sate, de Sfântul Nicolae, feciorii să se organizeze în cete și să își aleagă o gazdă unde vor merge pentru repetițiile de colinde pentru Crăciun sau Anul Nou. În colindele românești cântate iarna, se vorbește despre florile dalbe, flori de măr. Asta pentru că bătrânii cunoșteau și ei că această joardă a Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr iar dacă aceasta pusă în apă înflorea până la Crăciun însemna că Sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dat crenguța.

În ultima parte a vieții, Sfântul Nicolae s-a retras la mănăstirea ctitorită de el, unde a și fost înmormantat, în anul 352, pe data de 6 decembrie.

În religia ortodoxă, Sfântul Nicolae a fost investit ca ocrotitor al familiei și protector al copiilor, al marinarilor și al nedreptățiților, fiind venerat în întreaga lume.

 
 
Formația Ritmix din Torino