Când poate fi concediat un lucrător cu un contract de muncă legal în Italia
Legea italiană permite concedierea unui angajat (pe perioadă determinată sau nedeterminată), numai pentru două motive, deși foarte ample:
- concedierea pentru un motiv obiectiv justificat, cuprinde cauze referitoare la organizarea companiei (exemplu: mutarea sediului companiei în altă localitate, restructurări de personal din cauze economice deficitare, etc.);
- concedierea pentru un motiv subiectiv justificat, cuprinde cauze cu caracter disciplinar din partea angajatului, încălcări repetate ale regulilor la locul de muncă impuse prin contract. În funcție de gravitatea faptului, concedierea poate fi imediată, sau cu notificare prealabilă (preaviz).
Concedierea trebuie să fie întotdeauna motivată de către angajator, cu excepția câtorva categorii de lucrători
Indiferent de motivele concedierii, scrisoarea prin care lucrătorul este înștiințat că va fi concediat trebuie să specifice în mod clar și amănunțit motivul concedierii pentru a permite angajatului să se apere și să conteste concedierea dacă acesta consideră că este îndreptățit să o facă. Litigiul trebuie depus în termen de 60 de zile cu o scrisoare recomandată. Procedura trebuie inițiată de către un tribunal judecătoresc în următoarele 180 de zile depunerii contestației.
Categorii de lucrători pentru care angajatorul nu este obligat să își motiveze decizia de a-i concedia
Anumite categorii de lucrători pot fi concediate fără ca angajatorul să fie obligat să îşi
justifice decizia (articolul 2118 din Codul Civil), cu excepţia cazurilor în care este vorba
despre o concediere din motive discriminatorii.
Printre aceste categorii se regăsesc:
- lucrătorii care au îndeplinit condiţiile de pensionare şi nu au optat pentru continuarea activităţii;
- muncitorii casnici şi personalul de îngrijire („colf” şi „badante”);
- lucrătorii ce se află în perioada de probă.
În ce situaţii este interzisă concedierea unui lucrător în Italia?
Este interzisă concedierea femeii pe motive de sarcină şi de căsătorie. De asemenea, este
interzisă concedierea din motive discriminatorii.
Prin noua reformă a pieței muncii (Decretul legislativ nr. 23/2015) în cazul concedierii
discriminatorii, este posibilă reintegrarea la locul de muncă sau acordarea de despăgubiri doar în cazurile extrem de grave precum concedierea lucrătoarei mame sau pe motive de căsătorie, care fac ca decizia de concediere să fie nulă, concedierilor comunicate oral sau în situațiile în care judecătorul constată lipsa unei justificări a concedierii legate de un handicap fizic sau psihic al lucrătorului.
