Câteva sute de mii de românce muncesc în Italia ca îngrijitoare de bătrâni. Multe dintre ele locuiesc 24 de ore din 24 la domiciliul celui pe care îl asistă și parcă trăiesc mai mult viața celui pe care îl îngrijesc decât pe-a lor. Limba necunoscută, ţara străină, slujba stresantă, singurătatea, sunt doar câteva dintre problemele cu care se confruntă aceste femei, iar la acestea se adaugă dorul de casă, de copii și de soț. Sindromul Italia este un nou fenomen medico-social care înglobează tulburările psihice de care suferă multe dintre femeile plecate la muncă în străinătate.
Unele dintre aceste femei au grijă însă și de ele, să le fie bine, să se odihnească îndeajuns, să se integreze perfect în societatea înconjurătoare, să profite de timpul liber, își caută și descoperă pasiuni, îndeletniciri noi care să le ocupe timpul, să le facă să uite de tensiunea acumulată uneori la locul de muncă.
Geta Druțu Cristea este originară din Galați, dar în curând împlinește 6 ani de când a venit în Italia
A lucrat mereu ca îngrijitoare de bătrâni în zona localității Pordenone, în nordul Italiei. Tot timpul a locuit la domiciliul persoanei pe care o îngrijește și despre sindromul Italia, Geta Cristea crede că poate fi combătut cu un antidot la îndemâna tuturor: descoperirea unei pasiuni care să te facă fericit. Iată care a fost pentru ea acestă pasiune:
«Cum ar fi dacă am inventa „sindromul fericirii”? Eu știu că majoritatea femeilor care au venit în Italia au avut un motiv pentru care au plecat de acasă. Fiecare, depinde de noroc, a găsit un loc de muncă mai ușor sau mai greu, dar nimeni nu te obligă să rămâi la un loc de muncă unde simți că îți pierzi mințile. Renunță dacă nu ți-e bine! Sănătatea ta este mult mai importantă!
Eu, la un loc de muncă unde începusem să fiu foarte stresată, am început să scriu poezii și chiar uitam de toate, găsisem soluția împotriva tensiunii psihice care punea stăpânire uneori pe mine.
Totul depinde de noi, haideți să inventăm „sindromul fericire” că sună mult mai frumos!
Doamnelor, știți că sunteți puternice sau trebuie să vă mai spună cineva? Prima dovadă a fost plecarea de acasă, ruperea de copii și părinți, învățarea unei limbi străine într-un timp record poate și exemplele pot continua.»
Cea mai recentă poezie scrisă de Geta Druțu Cristea:
Dor rătăcitor
Sunt zile când n-ai inimii ce-i face,
Nici dorului zălog nu poți să-i pui,
Căci dorul te ucide câteodată
Și nu găsești pe nimeni cui să-i spui.
Tu, dor hain ce inima mi-o macini,
Nu ai nici ochi să vezi,
Nici inimă să simți
Ce-nseamnă când te rupe-n două dorul
Departe de ai tăi, departe de părinți.
Nici lacrimi n-ai, să-ți poți plânge durerea,
Cum plânge azi al meu suflet rănit,
Trăind doar astăzi cu prezentul
Gândind la tot ce mai ieri am trăit.
Nu mi-am putut imagina vreodată
Cât e de greu ca să învingi durerea,
Rugându-mă de fiecare zi ce vine
Ca să îmi readucă iar puterea.
Orbecăind prin noaptea neagră,
Prin astă lume înrăită,
Mă rog să nu devin și eu
O inimă-mpietrită.
Acum și cerul stă plângând,
Cu lacrimi spală azi pământul,
Să moaie inimile tari,
Să îndulcească iar cuvântul.
