Posibilitatea de a lucra în Italia a reprezentat pentru multe femei românce o ancoră de salvare, o sursă de venit pe care în țară nu reușeau nicicum să o aibă. După ce marile fabrici ale României și-au închis porțile, cu o economie în declin și o rată a șomajului mereu în creștere, milioane de românce au fost nevoite să plece la muncă, în străinătate, pentru a-și întreține familiile rămase în țară.
În Italia, o țară cu o populație în scădere și care îmbătrânește într-un ritm rapid, majoritatea au găsit de lucru ca îngrijitoare de bătrâni.
Cu banii câștigați au plătit datorii, și-au purtat copiii în facultate, au construit case, au trimis lunar bani pentru nevoile celor rămași în urmă. Acum, după zeci de ani de muncă în familiile italiene, multe au ajuns la vârsta pensionării și se întorc în țară pentru a se bucura de liniștea și odihna binemeritată.
„Toate la timpul lor…”, așa și-a intitulat postarea publicată într-un grup Hubertine Butoi, o fostă îngrijitoare româncă revenită în țară după mulți ani de muncă în Italia.
Hubertine ne-a povestit că a lucrat în Italia ca îngrijitoare fixă (a locuit la domiciliul persoanelor asistate) timp de 18 ani, iar acum primește pensie atât pentru anii lucrați în Italia, cât și pentru cei din România. S-a întors la Isaccea, un oraș în județul Tulcea și consideră că „Toate sunt la timpul lor”. Acesta este un adevăr fundamental al vieții, care ne amintește că toate lucrurile au momentul lor potrivit, iar venirea în Italia și întoarcerea acasă sunt doar două exemple în acest sens.
„A venit timpul să mă așez la casa mea… Mi-am dorit acest lucru din toată inima! Motive sunt multe, dar despre ele voi vorbi pe viitor. Vreau doar să urez succes tuturor celor care sunt încă pe baricadele acestei meserii. Numai pentru cele ce își pregătesc calea de întoarcere au sens cuvintele mele… Casa noastră este templul nostru și, pentru aceasta, retragerea trebuie pregătită în cele mai mici detalii…”, este de părere Hubertine.
Despre cum se descurcă în țară din punct de vedere financiar fosta îngrijitoare a precizat:
„În primul rând partea economică este importantă… De ce?? Pentru că am fost obișnuite cu o viață fără grija facturilor, a mâncării, a zilei de mâine, în general… Pe când acasă este cu totul altceva. Acasă nimic nu se aruncă, mă refer la mâncare și banii sunt bine organizați.
Nu, viața în Romania nu e scumpă, ci doar trebuie să ai grijă de tine și implicit de cum alegi să trăiești. Sunt multe lucruri la care va trebui să renunți, dar ele nu se compară cu bucuria și plăcerea de a fi acasă la tine. Frumusețile locului tău sunt mai presus decât grijile…”, a precizat Hubertine.
Sfaturile sale pentru cele care gândesc că nu se vor mai întoarce niciodată, dar și pentru româncele care mai devreme sau mai târziu vor face cale întoarsă în țara lor natală:
„Dragele mele, voi care aveți gândul departe de a vă întoarce, vă doresc sănătate și putere de muncă dar să știți că nicăieri nu este ca acasă…
Celor care însă își pregătesc întoarcerea le doresc să aibă un dram de înțelepciune și să își pună un bănuț la ciorap că acasă sunt multe de făcut!
Eu simt că am început un nou capitol al vieții mele. Adio, Italia… Te-am iubit și încă te iubesc, dar locul meu nu e la tine, ci acolo unde este casa mea!”
