O îngrijitoare română din Italia care a fost recent anunțată că raportul său de muncă va înceta, își întreabă colegele pe un grup de socializare: „Familia la care lucrez m-a anunțat că nu mai are nevoie de serviciile mele. Am dreptul la preaviz?”
Termenul minim acordat de angajator în caz de concediere a îngrijitoarei, menajerei sau bonei, este stabilit prin lege conform art.39 din Contractul Colectiv Național de Muncă. În funcție de vechimea acumulată la locul de muncă respectiv, angajatorul este obligat să aducă la cunoștința lucrătoarei decizia sa de a o concedia cu o anumită perioadă de timp înainte.
În caz de concediere, pentru raportul de muncă cu un program de lucru de peste 25 de ore pe săptămână, preavizul acordat va trebui să fie de:
- 15 zile calendaristice, până la 5 ani de vechime în muncă la același angajator;
- 30 de zile calendaristice, peste 5 ani de vechime în muncă la același angajator.
Pentru raportul de muncă cu un program de lucru de până la 25 de ore/săptămână, preavizul va trebui să fie de:
- 8 zile calendaristice, până la 2 ani de vechime în muncă;
- 15 zile calendaristice, peste 2 ani de vechime în muncă.
Aceste termene se reduc cu 50% în cazul demisiei din partea lucrătoarei.
În lipsa preavizului din partea angajatorului, se va plăti lucrătoarei o indemnizație egală cu
retribuția corespunzătoare perioadei de preaviz respective.
În schimb, în caz de demisie, lucrătoarei care nu lucrează în perioada de preaviz, îi este reținută din lichidare suma care i-ar fi revenit în această perioadă.
Preavizul se va trimite de regulă în scris, cu recomandată cu confirmare de primire pentru a evita contestații din partea angajatorului.
În caz de demisie: dacă lucrătoarea nu respectă preavizul legal, zilele nelucrate vor fi
reținute din lichidare sau din ultimul salariu.
În caz de concediere: dacă angajatorul nu comunică preavizul sau nu-i permite să lucreze,
va fi obligat să-i plătească angajatei toate zilele corespunzătoare preavizului.
Lucrătoarea din sectorul casnic nu este obligată să acorde preaviz în caz de demisie în timpul zilelor în care nu poate fi concediată (de exemplu în timpul concediului de boală, concediu medical sau de maternitate).
În cazul lucrătoarelor din sectorul casnic, angajatorul nu este obligat să justifice cauza concedierii.
