În România, 60% dintre tinerii între 18 și 34 de ani locuiesc cu părinții față de 48,5% în UE.
Sărăcia e de vină.
Un sfert dintre tinerii între 18 și 24 de ani se află în sărăcie relativă (28,1% în anul 2011). În același timp, nivelul este în creștere în ultimii ani. Mai mult de o treime dintre tineri sunt în risc de sărăcie sau excluziune socială în România, respectiv 40,3%, față de 24,3% în UE-28, spune un studiu realizat de Ministerul Muncii.
În România, art. 499 din Noul cod civil Obligaţia de întreţinere Drepturile şi îndatoririle părinteşti, specifică:
(3) Părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani.
Cel mai repede pleacă de acasă tinerele fete din Finlanda (doar 14% mai figurează cu domiciliul în casa părinților) și băieții din Danemarca (23%).
Alte țări unde independența tinerilor este foarte mare sunt: Suedia, Franța, Marea Britanie și Olanda.
La polul opus, tinerii din Croația înregistrează cel mai ridicat procent de dependență de părinți în Europa (78%), urmați de slovaci (75%), italieni (73%) sau greci (70%).
În România, 68% dintre persoanele de sex masculin cu vârsta între 18 și 34 de ani locuiesc încă cu părinții și preferă să economisească banii de chirie, întreținere și celelalte cheltuieli. Tinerele românce sunt ceva mai independente, doar 48% dintre acestea nu au părăsit încă domiciliul părinților.
Italia se află în topul țărilor în care tinerii cu vârste cuprinse între 25 și 34 de ani încă locuiesc cu părinții. Peste 45% dintre tinerii din Italia încă locuiesc cu părinții, în timp ce în țările scandinave doar puțin peste 4% dintre aceștia mai locuiesc în casa părintească. Pe lângă faptul că ei locuiesc în casa părinților, de multe ori tinerii se află și în întreținerea lor.
O decizie a Tribunalului din Milano limitează vârsta până la care acești tineri pot beneficia de întreținerea părinților.
Până la ce vârstă au părinții obligația de a-și întreține copiii în Italia?
Tribunalul din Milano a decis să limiteze vârsta până la care un tânăr poate fi întreținut de către părinții săi. Această decizie a fost luată pentru a stimula tinerii să devină independenți, ținând cont de numărul mare de tineri care au vârste cuprinse între 25 și 34 de ani și locuiesc împreună cu părinții și sunt încă întreținuți de către aceștia.
Decizia tribunalului stipulează că în momentul în care tânărul împlinește vârsta de 34 de ani încetează obligația părinților de a-l întreține. Singura excepție se poate face în cazul în care tânărul este într-o stare de nevoie.
Această stare de nevoie trebuie să fie dovedită. În cazul în care tânarul este într-o asemenea situație, el are dreptul doar la o sumă destinată achiziției de hrană. Această sumă este cu mult mai mică decât suma pentru întreținere și îi asigură beneficiarului supraviețuirea în acea perioadă în care are o stare de nevoie.
Tinerii italeni sunt considerați independenți după vârsta de 34 de ani
Odată ce tânărul trece de o anumită vârstă, stipulează decizia amintită anterior, fiul/fiica major/majoră, deși nu este independent/independentă din punct de vedere financiar, a ajuns la un grad de independență ce îl/o face să piardă dreptul la întreținere.
Doar în cazul în care tânărul poate dovedi starea de nevoie și imposibilitatea de a-și procura minimul necesar traiului, părintele este obligat să-i plătească acestuia o sumă pentru achiziția de produse alimentare de strictă necesitate, dar nu mai mult de atât. Această decizie se bazează pe art. 337 și art. 433 din Codul Civil italian.
După ce trece de vârsta de 34 de ani se presupune că o persoană este suficient de responsabilă și independentă pentru a se descurca pe cont propriu și a nu mai poate solicita aplicarea măsurii de întreținere.
Curtea de Casație precizează în Decizia nr. 18.076/2014 că „obligația părinților este justificată de urmarea unui proiect educativ sau a unui parcurs de formare”. Aceste acțiuni de formare se consideră finalizate până la vârsta de 35 de ani.
Această obligație de întreținere nu se aplică numai părintelui care, după divorț, nu mai locuiește cu fiul/fiica sa, ci și părintelui cu care tânărul rămâne să locuiască. Pentru că tânărul locuiește în casa acestuia se consideră că acel părinte asigură întreținerea zilnică a tânărului.
