Un om care este fragil în interior demonstrează cu ușurință stări și emoții disfuncționale precum furie, frustrare, ură, invidie, gelozie, dorință de răzbunare. Nesiguranța interioară duce la o slabă toleranță, la frustrare, nerăbdare, agresivitate la adresa altora, învinovățirea celor din jur pentru neajunsurile și nerealizările sale.
Un om nesigur, lipsit de încredere în sine, este mai mereu temător și asta îl face să fie în ofensivă, să atace. El ia la modul personal cuvintele sau comportamentele altora și se luptă cu ei pentru a-și păstra sau demonstra imaginea de sine pe care dorește ca alții să i-o perceapă și valideze.
Aceasta este teoria unui cunoscut psihoterapeut de care mi-am amintit în timp ce citeam un text publicat pe Facebook într-un mare grup de români din Italia.
Să fim oare atât de fragili, de nesiguri, de frustrați, încât să aruncăm cu vorbe și către cei de care avem nevoie? Să fim atât de ipocriți încât în față să le zâmbim și să le cerem ajutorul iar în spate să-i jignim și să-i umilim cu vorbe grele de ocară? Da, se pare că unii dintre noi așa sunt, numai că va trebui să suportăm consecințele faptelor nostre.
Textul postării scrisă de românul care atrage atenția asupra atitudinii și a limbajului folosit împotriva italienilor, pe Facebook:
„Comunicarea scrisă sau vorbită reflectă nivelul de inteligență și mai ales caracterul fiecăruia dintre noi”. De prea mult timp observ o „ușoară” tentă către rasism, ură și un limbaj nu tocmai apropiat cu o gândire sănătoasă. Înțeleg că unii dintre noi nu își regăsesc identitatea în această țară, în Italia. E normal să nu iubim angajatorii, sunt foarte rare cazurile în care angajatul leagă o prietenie cu angajatorul și viceversa. Dar totuși ați putea încerca să aveți un limbaj decent. Am observat (…) un limbaj odios față de angajatori. Citesc mai mereu expresii de genul, citez: „își bat joc de noi”, „idioți”, „leneși”, „rasiști” și multe alte cuvinte pe care nu vreau să le scriu acum dar lista continuă la nesfârșit. În primul rând, nimeni nu își bate joc de voi dacă voi nu permiteți acest lucru. Mulți dintre voi lucrează la negru, vă reamintesc că nimeni nu vă obligă, este pur și simplu alegerea voastră. Multe dintre voi, doamnelor, acceptă un contract în dezavantajul vostru și aici vă reamintesc același lucru, că nimeni nu v-a pus pistolul la tâmplă! Mai nou, citesc și pe alte grupuri, grupuri mixte, de români dar și de italieni unde angajatorii italieni sunt făcuți în toate felurile, de prost gust. V-ați gândit vreodată că această atitudine, acest limbaj poate dăuna compatrioților noștri care caută un loc de muncă?!!! Dacă vom continuam pe această stradă, cu această atitudine, mulți dintre conaționalii noștri, sau chiar și voi, veți fi refuzați la un interviu în vederea angajării, în favoarea altora (ucrainieni, moldoveni, filipini și alții). Imaginați-vă că și pe acest grup sunt italieni (avem multe românce căsătorite cu ei), aceste persoane citesc cum îi insultăm! Credeți că cineva care a citit aceste insulte va angaja vreodată un român sau o româncă la muncă???… Încercați să reflectați puțin!
Nu țin cu unii sau cu alții. Tot ce am scris mai sus este doar oglinda la unele opinii scrise de unii dintre noi. Și mai ales, nu interpretați că trebuie să ne fie puse picioare în cap pentru a avea un loc de muncă! Vina e a noastră, că acceptăm!
(C.F.)
