Cu puține zile în urmă scriam despre o rețea de intermediere și exploatare a forței de muncă din Italia, regiunea Basilicata, în care erau implicați printre alții, sindicaliști italieni de la un birou de asistență financiară și un angajat al primăriei din Scanzano Jonico. Pe lângă aceștia, au fost arestați și 5 cetățeni români, așa-ziși „caporali” care beneficiau de pe urma exploatării fără milă a compatrioților lor.
Peste 200 de muncitori, printre care și mulți români, au lucrat în condiții extreme în ultimii ani pe câmpurile, în serele și în fermele agricole din zona Scanzano Jonico și Policoro. Prost plătiți, cazați în condiții inumane, cu un orar de muncă ce ajungea la 14 ore de muncă pe zi, lucrătorii erau lipsiți de multe drepturi bănești, cum ar fi șomajul agricol care li s-ar fi cuvenit prin lege, dar care intra în buzunarele asupritorilor, precum și banii din lichidările de la INPS care trebuiau să le primească la sfârșitul raporturilor de muncă. Iar cei care profitau de pe urma muncitorilor agricoli nu erau doar italieni ci și români cu multe atribuții în cadrul rețelei.
În fruntea rețelei de „corporali” era cuplul format din Liliana Palade Cumpătă și Dragoș Aurel Mazilu. Cei doi, care se află acum în penitenciarele din Potenza și respectiv, Matera, și-au însușit între anii 2014 și 2018, suma de 1.337.500 de euro, scrie presa italiană.
Am reușit să vorbim cu Georgeta, o femeie română, muncitoare agricolă care a lucrat în zona respectivă și a fost împreună cu soțul său victime ale rețelei de traficanți și exploatatori români. Iată ce ne-a povestit:
„Am lucrat de-a lungul a 4 ani în zona Scanzano Jonicola la Lili Cumpata și Aurel Mazilu, așa îi cunoșteam noi, după nume, nu am văzut vreodată un act de-al lor. Nu am luat niciodată șomaj sau alți bani, chiar dacă mai târziu am aflat că am fi avut dreptul. Ne trebuiau 102 zile lucrate iar eu aveam chiar mai multe dar nu a ajuns niciun ban la mine, ei au mușamalizat totul. Banii intrau la ei în buzunar, probabil. Cardurile noastre le ținea Lili.
Am lucrat acolo de toate, munceam la ce era de făcut în sezonul respectiv, la cules căpșuni, nectarine, portocale, carciofi și alte verdețuri, tot ce era nevoie. Lili și Aurel se ocupau de noi, munceam 8 ore la un patron apoi ne obligau să mergem la altul, unde mai lucram câteva ore. Dacă nu ne duceam, Doamne ce era la gura lor! Ajungeam la 12, 13 sau 14 ore de muncă pe zi. Ne plătea Lili cu 3,12 euro pe oră și ea lua cine știe cât, 5, 6 euro de la patron sau mai mult chiar.”
„Caporalii” români își recrutau victimele prin anunțuri postate pe Facebook sau în ziare.
Odată ajunși în Italia li se opreau 150 de euro costuri de intermediere și 100 de euro transportul din România. Apoi erau obligați să facă cerere pentru carte de identitate italiană pentru care plăteau 200 de euro și care era reținută de caporalii români.
„Pe Lili am cunoscut-o după ce am răspuns la un anunț dintr-un ziar, căutau muncitori în agricultură” – ne povestește Georgeta – „am văzut anunțul și noi aveam nevoie lucru. Ea ne-a spus inițial că avem 1.000 de euro salar plus cazare și o masă dar realitatea a fost cu totul alta.
Eram constrânși să locuim în niște condiții mizere, stăteam câte două familii într-o singură cameră.
Avea relații Lili peste tot, probabil și pe la Poștă, că odată ajunși acolo, cu codul fiscal ne-a făcut conturi la Poștă în care primeam banii dar cardurile noi nu le-am văzut niciodată, nici nu știm cum arată. Toate ajungeau la ea acasă, în Scanzano pe via Lombardia. Pe noi ne ducea ca pe niște animale doar la semnat. De restul se ocupa ea. Avea foarte multe cunoștințe și relații. Mergeam la unul, la Ciro, la magazie unde ne punea să semnăm diverse documente. Ne puneau să semnăm și contractele celor care nu mai erau acolo, ca să poată lua ei banii.
Nu ne lăsa Lili să plecăm de la muncă dacă nu aveam minim 6 luni lucrate, ca să poată lua ea șomajul care ni se cuvenea nouă, pe noi ne mințea că nu am avut zile suficiente ca să beneficiem. Banii pe muncă ni-i dădea când plecam spre casă, acolo, cât stăteam, ne dădea doar 50 de euro pe săptămână de cheltuială. La plecare, după 7, 8, sau 9 luni, ne scădea chirie, mâncare, transport, alte cheltuieli și mai rămâneam cu te miri ce. După 9 luni de zile lucrate zi lumină, fără niciun liber, am plecat acasă și eu și soțul cu 1.900 de euro amândoi.
Aveam încredere în ea când spunea că vom avea drepturi bănești, că vom lua șomaj agricol și mai știu eu ce, ne ademenea cu vorbe iar noi, având mare nevoie de bani, îi cădeam în capcană. Patru ani am lucrat la ei, pentru o brumă de bani. Și acum? Ei sunt arestați, dar noi ce facem? Ne mai recuperăm banii care ni i-au furat sau nu?”
Unsprezece persoane au ajuns în închisoare și una a fost pusă sub arest la domiciliu, toate acuzate de asociere criminală în vederea intermedierii cu caracter transnațional a forței de muncă. Cei arestați mai sunt acuzați de: extorcare, violență privată, utilizare necorespunzătoare a cardurilor de credit și corupție.
Printre ei și românii:
- Palade Cumpătă Liliana Lucia, născută în anul 1971, în România, rezidentă la Scanzano Jonico.
- Mazilu Aurel Dragos, născut în anul 1980, în România, rezident la Scanzano Jonico;
- Zahiu Ciprian George, născut în anul 1977, în România, domiciliat în Scanzano Jonico;
- Vîlceanu Filică, născut în anul 1972, în România, domiciliat în Scanzano Jonico;
- Mocanu Adriana Geanina, născută în anul 1989, în România, rezidentă la Scanzano Jonico.
Proprietarii italieni a trei societăți agricole au fost, de asemenea, arestați: Massimo Giordano de la „La Lucana Fruit soc. coop”, Antonio Giordano de la „Giordanfruit”, ambele cu sediul în Scanzano. Implicat și companiile agricole din Policoro „Contea Agricola srl” și „F.lli Morrone srl” ale lui Ciro Morrone. Leonardo Barbalinardo și fiica sa Alessandra Erminia Barbalinardo erau funcționarii de la Caf-Patronat care trimiteau la INPS documentele lucrătorilor români.
