Munții Apenini străbat Italia de la sud la nord ca o adevărată coloană vertebrală și au atras oamenii din cele mai vechi timpuri. Pășunile bogate, pădurile și aerul răcoros din timpul verilor toride au dus la dezvoltarea localităților de pe crestele muntoase.
Încă din antichitate, aristocrația prefera locurile retrase pentru petrecerea timpului liber, mulțimi de castele au fost ridicate până pe cele mai înalte culmi unde se putea duce materiale de construcție.
Oamenii au trăit și mai trăiesc cu convingerea că munții înseamnă zone de maximă rezistență a scoarței terestre și că ar fi o bună bază pentru orașe. Culmea este că piscurile montane apar în zona de contact a plăcilor tectonice, acolo unde cutremurele sunt în floare. Italia are o tristă istorie la acest capitol, deoarece, se află amplasată pe un teren foarte instabil și orice localitate poate să fie lovită catastrofal.
Placa africană pătrunde lent pe sub cea europeană, doar cu 25 mm pe an, dar este suficient pentru a provoca acumularea de tensiuni ce pot fi eliberate brusc provocând seisme de o magnitudine considerabilă uneori!
Ziua de 30 iulie, 1626 a fost marcată la Napoli de o răbufnire a forțelor din adâncuri și s-au înregistrat 60.000 de victime.
Iar cutremurul devastator din 1693 a făcut alte circa 60.000 de victime.
Calabria a fost lovită în 1783 de un șoc seismic ce a luat viața a circa 50.000 de persoane.
Orașul Messina era un port înfloritor situat la jumătatea Mării Mediterane, dar nenorocirea s-a abătut asupra regiunii în 1908. Era 28 decembrie, oamenii se gândeau la petrecerea sărbătorilor de sfârșit și început de an, când a pornit urgia. Au fost peste 95.000 de morți, unele surse avansând cifre până la 200.000.
La 13 ianuarie 1915 s-a produs ruptura de la Avezzano. S-a estimat un număr de victime de până la 33.000 de morți.
La 23 noiembrie 1980, un puternic seism a lovit regiunile Campania (sud) și Basilicata (sud), lăsând în urmă 2.916 morți și 20.000 de răniți.
La o școală al cărei acoperiș s-a prăbușit la cutremurul din 31 octombrie 2002 în localitatea San Giuliano di Puglia, au murit 27 de copii și un cadru didactic.
Anul 2009 a fost marcat de seismul ce a devastat așezarea L῾Aquila, unde au fost peste 300 de victime umane. Italienii, de la oamenii simpli până la conducători, au demonstrat că n-au vrut să învețe ceva din lecțiile oferite de istorie.
Orașul L῾Aquila situat în zona unui fost lac, a fost șters de pe fața pământului de mai multe ori.
Au fost 3.000 de victime în 1703, dar Papa Clement al XI-lea a decis reconstruirea așezării. Forțele subterane au lovit din nou în 1786 și au făcut peste 6.400 de victime la Aquila.
Seismul din 24 august 2016 a afectat centrul statului peninsular și a făcut ravagii în localitatea Amatrice, bogată în biserici și case vechi iar bilanțul a fost unul înfiorător: cel puțin 300 de morți și peste 1500 de răniți.
Măreața Romă a fost lovită în timpul împăratului Claudius de dese cutremure ce au dărâmat case și oamenii se călcau în picioare de spaimă. Istoricul Tacitus a povestit că persoanele neputincioase erau strivite de mulțimile îngrozite. Poporul roman privea cutremurele ca pe rele prevestiri, considerându-le pedepse divine.
Dar, în ultimul timp, bazându-se pe realitate, experții s-au grăbit să explice că Roma, capitala Italiei, nu intră în zonele de mare periculozitate seismică, aici resimțindu-se cutremurele provenite de la epicentre cu locație în Apeninii Centrali. Foarte des, cutremure produse în Abruzzo, Marche, Umbria sau chiar în Lazio, se resimt și la Roma, dar fără daune, doar cu frică și panică din partea romanilor. Riscurile minore care se pot înregistra la Roma, sunt pentru monumentele istorice foarte vechi și pentru întreg patrimoniu arhitectural datat din perioada antică sau medievală.
Natura își urmează cursul. Și își cere drepturile! Planeta noastră e în continuă mișcare și transformare iar noi facem parte dintr-un lanț natural impus de legi nescrise în fața cărora ne-am dovedit mereu neputincioși.
Cutremurele sau seismele, sunt mișcările din interiorul pământului, ce constau în vibrații generate în zonele interne ale Terrei, propagate în formă de unde prin roci. Aceste vibrații rezultă din mișcările plăcilor tectonice, fiind des cauzate de o activitate vulcanică.
E totul cât se poate de natural și de firesc! Se întâmplă de când Lumea și Pământul!
Iar dacă în urma acestor fenomene se înregistrează uneori numere imense de pierderi omenești, vina aparține omului în totalitate. Creșterea necontrolată a populației, concentrările urbane, orașele cu milioane de locuitori care necesită adăpost și în concluzie construirea de clădiri supraetajate, foarte înalte, fără o bază solidă pe măsura riscului seismic, formarea și înființarea de localități pe terenuri și creste muntoase expuse acestui pericol, fac ca posibilitățile noastre de apărare în fața unui mare cutremur să fie minime.
Și avem doar două posibilități pentru a nu rămâne la mila deplasării plăcilor tectonice: ori începem să construim inteligent, ori ne întoarcem înapoi în copaci, de unde am plecat!
