Potrivit Istat, 9,4% dintre oamenii din Italia trăiesc într-o condiție de sărăcie absolută și un sfert din populația țării este expusă riscului de sărăcie sau excluziune socială. Resursele economice ale familiilor din Italia au fost mai întâi epuizate de pandemia generată de Covid-19, iar acum de scumpirile legate de războiul izbucnit în Ucraina.
Ponderea populației expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială este de 25,4%, o cifră în esență stabilă, dar încă ridicată în comparația europeană. Potrivit Istat, riscul de sărăcie sau excluziune socială diferă considerabil la nivel regional, cu un gradient evident nord-sud, variind de la 10% în provincia autonomă Bolzano (cel mai mic) până la peste 50% în Campania (cel mai mare).
Costul locuinței reprezintă o pondere greu sustenabilă pentru 7,2% din populație, cele mai dificile situații fiind în sudul țării și insule (Sicilia și Sardinia).
În ultimii ani, incidența sărăciei a fost semnificativ mai scăzută la persoanele în vârstă (65 de ani și peste), confirmând rolul de protecție economică al transferurilor de pensie în cadrul familiei, notează Raportul privind Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (SDGS) al Istat în analiza Obiectivului 15.
Excluziunea socială este procedura prin intermediul căreia anumite grupuri sunt dezavantajate în mod sistematic, deoarece se confruntă cu discriminări legate de etnie, rasă, religie, origine, vârstă, dizabilitate, migrație etc.
