Un italian domiciliat în Bologna, obsedat de ideea de a economisi cât mai mulți bani, și-a terorizat soția pe care o lăsa să facă duș doar o dată pe săptămână și îi cerea să consume hârtie igienică puțină, impunându-i un stil de viață plin de sacrificii și limitări. Conform Curții de Casație, comportamentul bărbatului constituie infracțiune, cauzându-i femeii o tulburare de stres post-traumatic. El a fost condamnat pentru maltratare, informează Il Messaggero.
O viață de coșmar, o atitudine pe care femeia a tolerat-o la începutul relației, dar pe parcursul timpului comportamentul soțului s-a înrăutățit din ce în ce mai tare și a devenit insuportabil.
Bărbatul a instaurat în casă un climat de opresiune, dictat de o avariție ieșită din comun, deși amândoi soți lucrau și aduceau bani în casă.
El decidea când și unde mergea soția la cumpărături, obligând-o să aleagă doar magazine cu prețuri reduse. Femeia nu avea voie să cumpere produse de marcă, ci doar pe cele „la ofertă, atât pentru casă, cât și în ce privește îmbrăcămintea”, se arată în rechizitoriu.
Dar asta nu este tot, constrângerile au vizat și „viața intimă și personală, cea de îngrijire a persoanei sale”. Ea a povestit că era nevoită să folosească nu mai mult de două bucăți de hârtie igienică și să facă duș doar o dată pe săptămână. Apa cu care făcea duș și cea cu care se spăla pe față dimineața trebuia să o recupereze într-un lighean pentru a o refolosi la toaletă.
În casă exista și obligația de a se folosi doar o singură farfurie la masă și un singur tacâm pentru a se evita consumul „excesiv” de apă. Soțul a acuzat-o că a încălcat continuu regulile și a început să o numească „Risipitoarea”.
Un alt episod povestit de femeie în fața instanței a fost cel în care a aruncat un șervețel de hârtie și soțul ei a dus-o la coșul de gunoi, a luat șervețelul și ia- spus: „De ce-l arunci? Ăsta mai poate fi folosit! Uite, se poate tăia în zece bucăți și refolosi.”
Judecătorii subliniază că toate acestea erau „comportamente însoțite de metode de control deosebit de chinuitoare, atât de mult încât femeia era nevoită să arunce chitanțele și bonurile, să ascundă cumpărăturile sau să lase unele lucruri acasă la părinți și să le ceară prietenilor să spună că i le-au dăruit ei.
În sentință, judecătorii au subliniat că este legitim ca un cuplu să stabilească „un stil de viață bazat pe economii”, dar acesta nu poate fi impus. „Incontestabil acest stil de viață trebuie împărtășit de ambii parteneri și nu poate fi impus, mai ales în ceea ce privește nevoile primare și cotidiene ale vieții și îngrijirii personale.”
În cadrul procesului care a avut loc, rudele soției au depus mărturie și au descris insultele, hărțuirea și controlul obsesiv exercitat de bărbat asupra femeii. Membrii familiei au declarat că dintr-o femeie veselă, sănătoasă, cu visuri pentru viitor, s-a transformat într-o persoană anxioasă și izolată.
Curtea de Casație a confirmat condamnarea bărbatului pentru maltratare, stabilind că obsesia economisirii, atunci când este impusă soțului/soției sau altor membri ai familiei, devine infracțiune.
