Munca îngrijitoarelor de bătrâni nu este una tocmai uşoară, femeile care îngrijesc persoane vârstnice, de cele mai multe ori cu boli fizice și psihice, trebuie să fie răbdătoare, calme, îngăduitoare, înţelegătoare, empatice, sociabile, responsabile, serioase și lista ar mai putea continua. În Italia sunt sute de mii de românce care fac această muncă, iar italienii le preferă pe conaționalele noastre tocmai pentru calitățile enumerate mai sus.
Liliana este una dintre aceste femei, a venit în Italia cu 16 ani în urmă și a lucrat cu cinste și responsabilitate pentru ea, pentru copiii ei, pentru un prezent și un viitor mai bun. Când bătrânul pentru care lucra, în localitatea Lamporecchio, din Toscana, a decedat, fiica pensionarului italian i-a dedicat Lilianei o postare de mulțumire pe Facebook, în care a numit-o „îngerul păzitor al părinților mei” și „raza de soare a tatălui meu”.
Elena Constantina Tunaru, Liliana cum îi zic cunoscuții, a început să lucreze la această familie cu mai bine de 8 ani în urmă. Nello și Maria, doi pensionari ajunși la capătul puterilor, aveau nevoie de cineva care să-i ajute să înfrunte bătrânețea, cu durerile și nevoile ei. Maria a mai trăit doar 3 luni după venirea îngrijitoarei românce, după care Liliana a rămas să îl îngrijească pe Nello. „Au fost tot felul de zile, și mai bune, și mai rele, dar am trecut peste toate”, ne-a mărturisit Liliana.
În primăvara acestui an, după două săptămâni pe patul de spital bătrânul a murit la vârsta de 88 de ani. Silviana Gandolfi, fiica bătrânilor, copleșită de durerea morții tatălui ei nu a uitat-o pe cea care i-a fost alături în ultimii ani din viață.
Iată ce text emoționant i-a dedicat Lilianei:
„Mulțumesc tuturor pentru afecțiunea pe care mi-ați demonstrat-o mie, tatălui meu și mamei mele care îl aștepta în cer.
Vreau să profit de această ocazie pentru a mulțumi unei persoane speciale, care a trăit o bună bucată din viață alături de noi: Liliana, Tunaru Constantina Elena, Îngerul Păzitor al părinților mei, timp de 8 ani pentru tatăl meu, A avut grijă de el de când mama mea a plecat la cer, iar pentru el, care fără mama mea s-a simțit pierdut, Liliana a fost raza de soare care îi lumina zilele.
Pentru noi ea nu a fost o îngrijitoare, ci un membru al familiei cu care puteam discuta, ne puteam confesa sau certa așa cum se întâmplă în toate familiile, dar unde totul se rezolvă, iar raportul devine apoi și mai profund, și mai solid.
Liliana este și va fi mereu un membru al familiei noastre! Liliana, binele pe care ni l-ai vrut nouă, tuturor, va rămâne pentru totdeauna în inimile noastre. Acum vei continua să lucrezi la altă familie, dar cine va avea privilegiul să te aibă alături, trebuie să știe că a găsit o comoară! Tatăl meu și mama mea vor veghea mereu asupra ta, iar noi vom rămâne mereu în contact. Mulțumesc pentru tot!”
