Cimitirul Vesel din localitatea Săpânța, județul Maramureș, faimos pentru crucile mormintelor viu colorate și picturile naive reprezentând scene din viața și ocupația persoanelor înhumate, nu contenește să uimească prin originalitatea sa. Foarte mulți turiști străini sunt atrași de acest loc, care a devenit în timp o atracție turistică, și multe publicații din lume îl promovează. Printre acestea și East Journal din Italia, care recent a publicat texte traduse în limba italiană.
„Într-o variantă voit arhaică și dialectală a limbii române sunt descrise viața, moartea, viciile și virtuțile celor îngropați. Tonul este jucăuș și ironic. Un cimitir vesel, unic în lume”, au specificat jurnaliștii italieni care amintesc că oamenii de știință au emis ipoteza unei legături directe între particularitățile cimitirului și ritualurile foarte străvechi de inhumație ale dacilor.
„Regiunea istorică Maramureș, împărțită între România și Ucraina, a avut dintotdeauna o mare tradiție în arta prelucrării lemnului, de exemplu bisericile de lemn din zonă, care acum sunt incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO. Supraviețuirea, oricât de extraordinară, a acestui tip de artă funerară nu pare atât de absurdă într-o regiune relativ izolată”, sunt de părere jurnaliștii italieni.
Prezentăm mai jos două texte în română aflate pe crucile din Cimitirul Vesel de la Săpânța, traduse în limba italiană:
Sub această cruce grea
Zace biata soacră-mea
Trei zile de mai trăia
Zăceam eu și cetea ea.
Voi care treceți pă aici
Incercați să n-o treziți
Că acasă dacă vineS
Iarăi cu gura pă mine
Da așa eu m-oi purta
Că-napoi n-a înturna
Stai aicea dragă soacră-mea.
Textul în italiană:
„Sotto questa croce pesante
Giace la mia povera suocera
Se fosse vissuta tre giorni in più
Giacerei io e sarebbe lei a leggere.
Tu che passi di qui
Per favore cerca di non svegliarla
Perché se torna a casa
Mi rimprovererà ancora.
Ma mi comporterò sicuramente bene
Così non ritornerà dalla tomba.
Riposa qui, mia cara suocera.”
Ţuica e curat venin
Ea aduce plâns și chin
Că și mie mi-o adus
Moartea sub picior m-o pus
Cui îi place țuica bine
Va pății așa ca mine
Că eu țuica am iubit
Cu ea-n mână am murit
(Aici odihnește Dumitru Holdis a trăit 45 de ani mort de moarte forțată la 1958)
Textul în italiană:
„La grappa è un veleno puro
Che porta pianto e tormento
Anche a me li ha portati
La morte mi ha messo sotto i piedi.
Coloro che amano la buona grappa
Come me patiranno
Perchè io la grappa ho amato
Con lei in mano sono morto.
(Qui giace Dumitru Holdis, vissuto 45 anni, morto di morte forzata nel 1958).”
În anul 1999, Bruno Mazzoni, profesor la Universitatea din Pisa, publica „Le iscrizioni parlanti del cimitero di Săpânţa”, la editura ETS, cu multe epitafuri traduse în limba italiană.
