Jurnal de emigrant: „Du-te, fiul meu, du-te departe de țara asta… du-te departe de ura și răutatea care au pus stăpânire pe sufletele noastre”

România, o țară dezbinată din interior, în care se confruntă două generații cu mentalități și ideologii diverse. De o parte generația post-comunistă care a ales să plece, iar de cealaltă parte generația tânără, născută în libertate și în epoca informației, a schimbărilor radicale, deschisă la nou, curioasă, inovativă, creativă, care alege să rămână.

Ceva timp în urmă, profund afectat de tragedia din clubul Colectiv, un poliţist din Focşani, a ales să îi scrie câteva rânduri fiului său, într-o postare pe un social, preluată de gandul.info, în care îl sfătuia să înveţe cât mai mult pentru a pleca din România:

„Dragul meu băiat, a sosit vremea, ca în calitate de tată, să îți dau un sfat: învață, dragul meu băiat, învață atât de mult și atât de temeinic încât să poți pleca din țara asta, țara în care bebelușii ard în maternități, tinerii mor în cluburi, sau își dau viața pentru confortul unor așa ziși demnitari, țara în care scumpii noștri politicieni sunt surprinși dormind în timpul ședințelor, țara în care politicienii care au depus un jurământ, acela de a sluji cetățeanul, își afundă adânc mâinile în mocirla șpăgilor, învârtind sume amețitor de mari pentru oamenii simpli, iar când sunt prinși, cei drept sporadic, devin victimele sistemului și a opozanților politici.

Du-te, fiul meu… du-te departe de mega-caracatița urii și a răutății care a pus stăpânire pe sufletele noastre. Du-te departe de țara asta a „lucrului bine făcut”, în care ești pierdut dacă nu împingi ceva, oriunde! Țara asta în care e mult mai ușor să cobori în bernă drapelul decât să elaborezi legile în așa fel încât să nu se ajungă niciodată la situații sinistre. Țara în care nimeni nu e responabil pentru nimic, decât pentru îmbogățire rapidă și fără muncă.

Du-te, fiul meu, acolo unde n-o să fii în pericolul de a-ți scrânti glezna în timp ce mergi pe un trotuar care a costat milioane pe hârtie, dar în realitate e plin de găuri, unde n-o să fii în pericol de a-ți cădea în cap tencuiala de pe o clădire veche doar de 70 de ani, unde nu există pericolul de a te răni sau muri la volan, în timp ce faci slalom printre gropile abia „plombate”, dar care din cauza „vremii potrivnice”, s-au surpat.

Nu fi patriot și nu mai suporta mizeriile și minciunile folosite ani și ani de către aceeași oameni, folosite doar pentru a-și construi ei palate și averi. Pleacă din țara asta în care, ca să-ți îngropi morții, trebuie să faci credit la bancă pentru că a ajuns să coste înmormantarea mai mult decât nunta.
Pleacă din țara asta, pentru că s-a ajuns ca valoarea unui om sa fie dată de grosimea portofelului, numărului de carduri, mașinilor conduse sau etichetelor de pe haine.

Pleacă acolo unde n-o să întâlnești oameni vorbind singuri pe străzi din cauza grijilor, unde n-o să auzi despre atâtea sinucideri din cauza deznădejdii.

Du-te, fiul meu…dă-ți șansa să crești armonios la minte și în inimă… ”

Replica unui tânăr din București:

„Este un mesaj sincer și din suflet dar oare când o să înțelegeți, măi, oameni buni, în special voi, părinții și bunicii noștrii că soluția nu este să te complaci sau să fugi de probleme, ci să le înfrunți? Oare dacă strămoșii noștri ar fi procedat la fel și ar fi fugit din calea problemelor și a năvălitorilor, am mai fi existat noi pentru a purta această discuție în ziua de azi ? Întrebarea mea este pentru toți cei care gândiți că a fugi rezolvă problemele.

Încercați un mic exercițiu de imaginație și vedeți ce s-ar fi întâmplat dacă plecau în lume toți românii deznădăjduiți, de-a lungul timpurilor. Dragilor, nu prea mai există locuri în lume în care să vă puteți ascunde sau să fugiți de probleme. Vreți să trăiți mai bine? Luptați alături de noi pentru o țară mai bună, așa cum au făcut-o înaintașii noștri! Știți bine cu toții cine sunt „năvălitorii” cu care trebuie să luptăm în prezent. Noi, tinerii, deja am început această luptă prin faptul că refuzăm să ne adaptăm în această societate imorală, coruptă, haotică și total anormală…

Din păcate, cel mai dureros este faptul că de partea cealaltă a baricadei, sunteți chiar voi, părinții noștri. Chiar nu realizați?”

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Te-ar mai putea interesa

Publicitate
Susține publicația noastră!