„Viața mea se rezumă practic la aceste fotografii. Din când în când le privesc și plâng. Și nu le vorbesc, fiindcă sunt doar niște fotografii, nu le poți vorbi. Dar îi vezi. Și pentru ei mergi înainte.”
Maria Roman arată jurnaliștilor de la ziarul italian La Repubblica fotografiile copiilor ei, Daniel și Roxana, pe care de circa 12 ani îi vede numai de două ori pe an, de când a plecat la muncă în Italia, la 1.500 de kilometri distanță de casă. Acum lucrează ca îngrijitoare în regiunea Umbria, unde din 2014 are grijă de Quartilio, un pensionar de 84 de ani.
„Se ocupă în totalitate de o casă care nu e a sa și de un bărbat care nu e soțul ei. Augustin, soțul Mariei, a rămas la Fânațe (județul Cluj – n.r.) împreună cu cei doi copii ai lor, Daniel și Roxana. Pentru a-i vedea, Maria se întoarce acasă cu microbuzul de două ori pe an, într-o călătorie epuizantă care durează aproape 24 de ore. Petrece câteva zile cu ei, gustă puțin din ceea ce ar trebuie să fie unica ei viață, apoi se întoarce la cea de-a doua, cea italiană. Cea necesară pentru a oferi o viață mai bună copiilor ei”, scrie ziarul italian.
„Fiica mea avea 11 ani când am plecat. De multe ori m-a învinovățit pentru asta, pentru că avea nevoie de mine și eu nu eram”, povestește îngrijitoarea română.
„Da, am înțeles, numai că în viziunea mea era mai important să stea aici”, le spune Roxana, fiica Mariei, jurnaliștilor italieni care au vizitat familia Mariei în România.
Maria consideră însă ca a procedat bine și are de gând să mai continue așa pentru o perioadă, pentru familia ei.
„Eu sunt mulțumită de ceea ce am făcut până acum, iar ce va fi apoi, facă-se voia lui Dumnezeu: dacă mă ajută, voi merge înainte, dacă nu, mă voi întoarce acasă. Oricum, iau viața așa cum este. Nu te poți împotrivi, tot aia rămâne”, mărturisește Maria.
„Sunt unele case în care badanta este sclavă. Nu-ți poți imagina”, mai precizează femeia română.
Urmărește mai jos reportajul integral publicat de jurnaliștii italieni.
