Data de 25 aprilie reprezintă pentru orașul Veneția o dublă sărbătoare: la nivel national se sărbătorește Ziua Eliberării, iar la nivel local Ziua Sf. Marcu, sfântul protector al orașului. În această zi, la Veneția, bărbații dăruiesc femeilor iubite boboci de trandafiri roșii.
Legenda bobocului de trandafir (La leggenda del Boccolo) face ca mitul, tradiția, religia și romantismul să coexiste de secole în acest oraș minunat.
Legenda bobocului de trandafir roșu, o poveste de iubire între Maria și Tancredi
Legenda narează că Maria (i se mai spunea „Vulcana” pentru ochii ei minunați) o frumoasă fată, fiica Dogelui Orso I Partecipazio, în funcție între anii 864 și 881, s-a îndrăgostit de tânărul trubadur Tancredi. Cei doi se iubeau mult, dar tânărul avea origini umile, impediment care le împiedica posibilitatea de a primi binecuvântarea Dogelui venețian. În aceste condiții, Tancredi a hotărât să plece la război pentru a dobândi glorie și faimă în luptă și a reveni astfel ca erou la Veneția.
Vestea faptelor curajoase ale lui Tancredi a făcut curând înconjurul lumii, până când într-o zi, luptând alături de Carol cel Mare împotriva maurilor din Spania, a căzut rănit mortal pe o tufă de trandafiri. Sângele său a vopsit în roșu un boboc de trandafir pe care Tancredi l-a încredințat prietenului său, Orlando, să i-l ducă Mariei ca ultimul semn al dragostei pe care i-o purta.
Orlando a fost credincios promisiunii sale și odată ajuns la Veneția, în ajunul sărbătorii de San Marco, a dus trandafirul Mariei, care l-a acceptat împietrită de durerea pierderii celui care trebuia să fie viitorul ei soț. A doua zi dimineață, pe 25 aprilie, chiar de sărbătoarea San Marco, Maria a fost găsită moartă pe patul ei, cu trandafirul roșu pătat cu sângele lui Tancredi pe piept, în dreptul inimii.
De atunci, bobocul de trandafir roșu a devenit pentru locuitorii Veneției simbol al iubirii neclintite.
