Pe Leonard vi-l prezentam pe site-ul nostru cu câteva zile înainte de Crăciun, anul trecut, când aflam despre el din presa locală din Pisa că destinul l-a adus într-o situație în care nimeni nu și-ar dori vreodată să ajungă: să trăiască pe străzi.
„Când rămâi fără muncă, apoi te desparți de soție și te îndepărtezi de familie, e ușor să te lași dus de val și să o iei pe căi greșite. Eu am căzut în patima băuturii și am început să beau. Un pic e și vina mea, ăsta-i adevărul. Acum sunt bine. Regrete?! Le avem cu toții, dar viața merge înainte și eu trebuie să merg înainte cu ea”, spunea atunci Leonard citat de jurnalistul Tommaso Fabiani de la Pisa Today.
Românul nostru are 60 de ani și a trecut prin multe în viața sa. După ce a lucrat timp de 14 ani în România ca tâmplar, în anul 1995 a luat drumul străinătății și a ajuns în Italia, unde a lucrat în regiunea Piemonte ca sudor.
„Acolo mi-am făcut o familie și timp de 13 ani am lucrat ca sudor. Apoi am pierdut locul de muncă. În relația cu soția, în acel moment, existau deja ceva probleme și când am rămas fără muncă problemele s-au agravat. De atunci totul a început să meargă rău. Copiii mei? Nu-i mai văd și nu-i mai aud de 7 ani de zile”, povestea atunci românul nostru.
După ce s-a lovit de mai multe obstacole, după despărțirea de soția sa, Leonard a ajuns în regiunea Toscana, unde a sperat că lucrurile se vor schimba în bine pentru el.
„Sincer să fiu, nu știu să-ți spun cum am ajuns aici. Când am venit din Piemonte, am mers la Viareggio. Acolo era un conațional care lucra pe șantierele navale și care a încercat să mă ajute să găsesc un loc de muncă. Din păcate, nu am găsit nimic și după câteva luni și amicul meu s-a întors în România. De acolo ceva m-a adus la Pisa.”
„În acest moment (18 decembrie 2018 – n.r.) mănânc zilnic la cantinele de la Caritas și petrec nopțile în dormitorul de pe via Conte Fazio. Din păcate, se poate sta acolo doar timp de 20 de zile consecutive, apoi trebuie să părăsești structura. De aceea frecventez și dormitoarele din alte orașe din regiune. La Pisa stau bine însă, o consider baza mea, un pic ca și cum ar fi casa mea. Dacă aș putea să aleg, aș vrea să găsesc un loc de muncă în acest oraș”, mai spunea la acea vreme bărbatul român.
Tot atunci, Leonard făcea și un apel pentru a găsi un loc de muncă, fiindcă lucra doar cu ziua pe unde apuca și pe la cine își făcea milă să-l ajute pentru a supraviețui. Nu a găsit un loc de muncă nici acum și cu greu a reușit să treacă peste iarnă, dar viața sa a luat o întorsătură și visul său, acela de a se pune din nou pe picioare și a trăi o viață normală, începe să prindă contur.
„La vârsta mea e greu să mai crezi în vise, dar am un vis pe care nu-l abandonez niciodată: acela de a trăi o viață decentă”, mai spunea românul nostru atunci.
Tot din presa italiană aflăm astăzi că Leonard are acum o casă și nu va mai fi nevoit să trăiască pe străzi în iarna următoare datorită proiectului „Housing First” (casa înainte de toate) inițiat de organizația Società della Salute Zona Pisana. Proiectul prevedea ca șase persoane care trăiesc pe străzile din Pisa să primească o locuință în acest an și printre aceste persoane se numără și conaționalul nostru.
„În șase luni viața mea s-a schimbat: eram un om al străzii și acum am o casă”, spunea Leonard în data de 19 septembrie 2019, la o mică festivitate ținută la biserica San Ranieri din Pisa cu ocazia împlinirii a trei luni de când bărbatul român, dar și alți oameni care trăiau pe străzi ca el, au fost cazați în garsoniere în care să trăiască decent. Garsonierele sunt situate într-un cartier de locuințe sociale din Pisa și au fost oferite acestor persoane pentru a locui în ele fără a se ține cont de naționalitate.
„Se poate începe în multe moduri promovarea căilor de integrare socială autentică, dar fără o locuință multe eforturi riscă să fie făcute în zadar. De aceea, oferdin un acoperiș asupra capului persoanelor care l-au pierdut este modul cel mai bun pentru a le ajuta să se repună pe picioare”, a spus președintele organizației Società della Salute, Gianna Gambaccini.
În semn de recunoștință, Leonard a făcut cadou organizației o placă de lemn sculptată de el însuși.
