Principalele organizații mafiote din Italia. Conectarea României la filierele criminalității internaționale

Termenul de Mafie, caracteristic organizațiilor din Sicilia, este la fel de controversat ca și începutul fenomenului în sine. Unii cercetatori afirmă că originea acestui cuvant se află în expresia arabă Maha’Fat – protecție, imunitate, privilegiu; sau în cuvântul Mahias, provenit din aceeași limbă, care însemna semeție, orgoliu, aroganță. Alți istorici sunt de părere că Mafia ar fi prescurtarea formulei „Morte ai francesi Italia anela!” – „Moarte francezilor strigă Italia!”, motto-ul mișcării clandestine apărute la Palermo în anul 1282, ca reacție la opresiunea dominației normande.

Principalele organizații mafiote din Italia

Cosa Nostra, cu arie de acţiune în Sicilia, funcţionează ca un holding multinaţional care beneficiază de o lungă experienţă şi legături strânse cu ramura nord-americană.

Cosa Nostra și-a făcut apariția la începutul secolului al XVIII-lea, originea fiind strâns legată de cea a latifundiarilor care au dominat structura productivă a Siciliei până la începutul secolului al XIX-lea.

Una dintre principalele activităţi sunt comerţul clandestin cu stupefiante și cea de spălare a banilor. Această rețea criminală a stabilit încă de la începutul anilor 1920 linii de trafic între sudul Franței (morfina era transformată în heroină în Marsilia) și Statele Unite ale Americii. 1970 – Mafia nord-americană a început să se reorienteze către sud-estul asiatic, mafioții italieni au început să importe heroină turcească pentru piața internă și să practice contrabanda cu cocaină sud-americană.

Salvatore „Totò” Riina (n. 16 noiembrie 1930) este un membru al mafiei siciliene, care a devenit cel mai puternic membru al organizației criminale la începutul anilor 1980. Partenerii săi l-au poreclit Bestia (La Belva), datorită naturii sale violente, sau Scurtul (U Curtu), datorită staturii sale mici. Se crede că a ucis personal în jur de patruzeci de oameni și a ordonat moartea a câtorva sute.

Camorra, cu arie operaţională în zona oraşului Napoli, din regiunea Campagna, este de orientare naţionalistă, rudimentară şi compactă ca organizare.

A luat ființă la începutul secolului al XIX-lea în Napoli, fiind semnalată de documentația unui proces desfășurat în fața unui tribunal al aşa-zisei „Grande Mamma”, în anul 1819 . Era implicată în probleme politice, fiind folosită adesea în luptele interne dintre burboni şi liberali. A fost solicitată de mai multe ori pentru a supraveghea rezultatele electorale.

A desfășurat în timpul celui de-al II-lea Război Mondial  activități de contrabandă cu țigări și operaţiuni ilicite pe piața fructelor și legumelor.

Este singura organizație criminală care, în urma unei invitații speciale, a reușit să facă parte dintr-un corp de poliție, realizând o alianță între lumea interlopă și comunitățile locale. Camorra a contat întotdeauna pe sprijinul politicienilor, legăturile cu aceștia dezvoltându-se, în mod deosebit, după cutremurul din 1980, când această organizaţie s-a implicat în procesul de reconstrucție a zonelor devastate.

Seful clanului mafiot Casalesi, Michele Zagaria, descoperit de politisti intr-un buncar secret din apropiere de Napoli. era cautat de 16 ani de politia italiana.
Seful puternicului clan Casalesi, Zagaria a fost condamnat in absenta la mai multe pedepse cu inchisoarea pe viata. El este supranumit „Capastorta” pentru brutalitatea sa.

‘Ndragheta, activă în zona de sud a regiunii Calabria,  mai individualistă şi se manifestă cu turbulenţă excesivă.

Numele acestui clan mafiot provine de la cuvântul grecesc „andraghetos”, care înseamnă „om valoros și şiret”. Și acest clan are o existență mai îndelungată, fiind pomenit de unele documente redactate de carabinierii din Seminara la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

S-a constituit în contextul  unor afaceri legate de proprietatea funciară, ce au determinat conflictele sociale dintre nobilime, burghezie şi țărani. Țăranii italieni îi considerau pe membrii acestui clan ca unicii lor apărători contra „invadatorilor piemontezi” însă, cu timpul, aceştia au început să-şi dezvăluie adevăratele intenţii şi preocupări de asasini, tâlhari şi hoţi.

În anii 1960, familiile mafiote din ‘Ndragheta au început să-şi diversifice activitatea astfel că, pe lângă controlul pieţei fructelor, legumelor și practicării operaţiunilor speculative cu ulei comestibil, au trecut la contrabanda de ţigări, extorcări şi sechestrări iar din 1970, la traficul cu stupefiante.

Acest clan mafiot a folosit fondurile financiare provenite din activităţi ilegale pentru investiţii în lucrări publice cum ar fi: autostrada Calabria-Salerno și dublarea căii ferate Calabria-San Giovani.

Unul dintre cei mai căutați mafioți italieni, Ernesto Fazzalari, numărul doi al grupării calabreze ‘Ndrangheta, a fost arestat după căutări care durau de 20 de ani. El a fost condamnat în 1999 pentru asociere cu o grupare mafiotă, răpire, deținere de arme și un dublu omor în cadrul rivalităților între clanuri soldate cu 32 de morți în orașul său natal Taurianova în perioada 1989-1991.

Sacra Corona Unita, cu arie de acţiune în sudul regiunii Puglia, mică din punct de vedere al ariei de acţiune pe plan naţional, se manifestă la fel de activ şi violent.

A apărut și s-a dezvoltat în Puglia, la începutul anilor ’80. A fost fondată de Giuseppe Rogoli, în închisoarea din Lecce, în noaptea de Crăciun a anului 1983.

Printre activitățile sale criminale sunt operațiuni de trafic de droguri, în special pe ruta Balcani, specula, cămătăria, loteriile ilegale, operațiuni de „spălare a banilor murdari”.

Poliția italiană a reușit să-l aresteze pe șeful sindicatului crimei organizate din Puglia, Francesco Campana (38 de ani). Acesta a fost reținut într-un imobil din Oria, o mică localitate aflată în regiunea Puglia. Campana este considerat cel mai periculos membru al Sfintei Coroane Unite sau mafiei din Puglia.

Conectarea țării noastre la filierele criminalității internaționale

Factorii care au determinat o creștere nemaiîntâlnită a delincvenței infracționale în țara noastră în ultimii ani, sunt în general de ordin economic, social și cultural. O parte a acestor factori s-a manifestat și înainte de 1989, alții au fost declanșați după această dată. Trecerea de la economia centralizată la economia de piață s-a facut fără o restructurare rapidă. Au apărut fenomenul de șomaj și modul diferit de percepție al consecințelor acestuia.

Deschiderea granițelor după 1989 și conectarea țării noastre la filierele criminalității internaționale au făcut ca criminalitatea românească să escaladeze din punct de vedere organizatoric drumul de la simpla asociere la crimă organizată.

Pentru mulți indivizi, libertatea câștigată la Revoluție înseamnă posibilități facile pentru săvârșirea unor infracțiuni cu înalt grad de violență, cu moduri de operare deosebit de grave în scopul îmbogățirii rapide prin speculă, contrabandă, corupție și șantaj.

Grupările criminale organizate săvârșesc acte de mare violență, șantaj, trafic de armament și de persoane, muniție și materiale radioactive, dar și scoaterea din țară a unor bunuri aflate în patrimoniul cultural. În cazul infracțiunilor la regimul armelor, munițiilor și substanțelor toxice supuse autorizării se constată o creștere a numărului de persoane care încearcă să introducă în țară atfel de produse.

Un fapt îngrijorător sunt cazurile de folosire a armelor de foc în disputele dintre grupurile de indivizi din lumea interlopă.

Există date care certifică existența activității subterane a traficanților de narcotice prin piețe de desfacere a drogurilor ușoare în rândul elevilor și tinerilor cu afecțiuni psihice care din consumatori devin distribuitori siguri.

De asemenea, o caracteristică a crimei organizate din România o reprezintă contrafacerea, promovarea și plasarea în circuitul financiar a unor valute liber convertibile, (spălare de bani obținuți din afaceri ilegale).

O altă latură a crimei organizate din România o constituie traficul de autoturisme furate din țările occidentale și vândute în Orient sau în fostele state sovietice. Această activitate infracțională aduce un profit foarte mare într-un timp foarte scurt, fiind încurajată de taxele mari la import pentru autoturisme.

Organizațiile criminale străine caută legături cu infractorii autohtoni și cu oamenii de afaceri dispuși la compromisuri privind actele de contrabandă, prostituție, proxenetism, penetrarea sistemului financiar bancar, spălarea banilor, escrocarea forței de muncă și multe altele.

Această realitate este întregită de amploarea fără precedent a actelor de corupție în rândul unui număr tot mai mare de persoane aflate în funcții înalte în toate sferele de activitate.

Organizații internaționale care luptă împotriva mafiei:

Interpol (acronimul termenului din engleză International Criminal Police Organization) este o organizație internațională de cooperare a forțelor de poliție. Creată în 1923, organizația numără 190 de state membre. Sediul organizației este în Lyon, Franța.

Europol este o organizație de combatere a criminalității la nivel european, având sediul la Haga (Olanda). Această organizație, trebuie să preia sarcinile poliției naționale din fiecare stat al Europei, în caz că activitatea criminală, depășește limita granițelor naționale.

In acest scop este necesar un schimb continuu de informații de la nivele naționale până la cele internaționale care cad în atribuțiile Interpolului.

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Te-ar mai putea interesa

Publicitate
Susține publicația noastră!