Mauro Elmo, „vânătorul de badante” care investighează trecutul acestora la cererea viitorilor angajatori

Un fost locotenent de carabinieri, care de-a lungul carierei sale s-a ocupat de anchete asupra mafiei, de furtul unei faimoase viori Stradivarius și de servicii de pază și protecție, a devenit de la o zi la alta „vânător de badante”.

Aceasta este denumirea ironică pe care i-a atribuit-o ziarul Corriere della Sera bărbatului italian Mauro Elmo, detectivul particular din via Peyron, Torino, unde își are sediul agenția sa de investigații numită „Le Tracce”.

Totul a început în luna septembrie 2017, când în biroul său a intrat o femeie care părea preocupată.

„Credeam că a venit la mine pentru a descoperi eventuale infidelități ale soțului său, cum se întâmplă cu majoritate clienților care apelează la serviciile unui investigator privat. În schimb, avea o problemă diferită…”

Doamna, de fapt, voia cu totul altceva: „Am părinții bătrâni, au amândoi 85 de ani. Vreau să angajez o badantă care să stea cu ei tot timpul dar vreau să știu pe cine duc în casa lor. Eu caut o persoană de încredere care trebuie să trăiască alături de tatăl și mama mea…”, explica femeia detectivului.

„Pentru mine era vorba de o muncă total nouă, chiar dacă toate anchetele au un parcurs asemănător”, recunoaște fostul locotenent de carabinieri.

Acceptând cazul propus de doamna care a apelat la serviciile sale, Mauro a pus la cale o strategie un pic vicleană pentru a selecționa câteva îngrijitoare.

„În primul rând am publicat un anunț în ziar, dând adresa de la biroul meu. Zile întregi telefonul a sunat fără întrerupere. Deja prin intermediul telefonului am selecționat un număr mare de candidate, eliminând pe cele care vorbeau puțin sau rău limba italiană, sau care demonstrau puțin interes pentru salariul propus de viitorii angajatori. Un alt test util  s-a demonstrat a fi căutarea adresei. Multe dintre candidate nu reușeau să găsească biroul meu. Cum ar fi putut să se ocupe în mod serios de niște bătrâni care aveau intenția să-și pună întreaga viață în grija acestora?”, povestește Mauro Elmo.

În cele din urmă, Mauro a vorbit cu peste treizeci de candidate în biroul său.

„Unele s-au prezentat cu soțul și copii, altele chiar cu iubiții, lucru care nu a fost în favoarea lor. În final, am selecționat trei: o româncă, o albaneză și o italiancă originară din Sardegna. Din acel moment a început adevărata muncă investigativă. Am căutat, prin intermediul cunoștințelor mele la chestură și la carabinieri, să văd dacă acestea aveau antecedente penale sau dacă au încălcat vreodată legea. Apoi am prezentat raportul meu clientei, care a ales-o pe româncă, fiindcă i s-a părut mai de încredere”, spune detectivul.

Din acea zi, Mauro Elmo a încetat să mai urmărească soții și soți infideli și a făcut ca investigațiile asupra badantelor să devină activitatea sa principală.

„Tactica rămâne aceeași care am folosit-o prima dată, chiar dacă acum e mai rafinată: examinare prin telefon, interviul oficial, examinarea documentelor și al curriculum-ului și, în final, căutarea de informații la poliție și la carabinieri. Acum primesc candidatele pentru postul de îngrijitoare câte una pe rând și colaborez chiar și cu traducători, mai ales pentru citirea curriculum-urilor, pe care multe îl prezintă în limba română sau albaneză și care, din păcate, în jumătate din cazuri sunt false.”

La Torino toți își aduc aminte de uciderea contesei Italia Viglia Cibrario, în seara zilei de 16 decembrie 2005, care a fost strangulată în garajul casei sale din via Montevecchio 36, de către iubitul menajerei românce, Nicoleta Fodor, scrie sursa citată. Acesta se pare că a fost ajutat de un alt bărbat și amândoi au fost capturați și condamnați apoi la ani grei de închisoare. La fel a fost condamnată și Nicoleta Fodor, care a fost considerată de către judecători ca fiind cea care i-a instigat pe cei doi să agreseze contesa, agresiune care apoi s-a transformat în crimă.

Frica de astfel de cazuri alimentează astăzi afacerea detectivului Mauro Elmo iar cine vrea să angajeze o badantă care să aibă grijă de părinții săi, trăiește cu teama să nu le facă rău.

„Clienții mei îmi citează mereu cazuri de furturi sau înșelăciune. Munca mea, totuși, nu se termină odată cu selectarea persoanei pe care familia o angajează. După câteva săptămâni mă duc să mai fac câte un control la casa unde lucrează badanta. Mă informez să văd dacă este totul în regulă, dacă sunt probleme”, mai spune Mauro Elmo.

În plus, detectivul a descoperit că există o adevărată „rețea” de badante.

„În mare parte sunt românce care provin din localitatea Bacău, deci se cunosc toate între ele. Când una dintre ele rămâne fără loc de muncă, din motive diverse, cum ar fi moartea persoanei îngrijite sau pur și simplu a fost concediată, celelalte fac tot posibilul pentru a-i găsi un nou loc de muncă. Unele dintre ele mi-au spus că, în aceste cazuri, conaționalele lor pretind apoi un procentaj din primul salar”, povestește detectivul.

În final, „vânătorul de badante” povestește pentru Corriere della Sera despre două dintre cele mai recente cazuri la care a lucrat.

„O doamnă de 79 de ani, în toată puterea, m-a angajat pentru a-i găsi un fel de damă de companie care să o însoțească la cumpărături sau chiar și numai la un ceai și după obișnuitele investigații i-am găsit o moldoveancă. Mai greu a fost să-l mulțumesc pe un pictor de 80 de ani, văduv, care căuta o persoană de sex masculin pe post de îngrijitor pentru că nu voia să vadă femei în casă. Mi-a spus că a iubit o singură femeie, soția sa, care din păcate murise cu câțiva ani în urmă și nu voia ca lumea să insinueze că ar fi găsit o concubină. Acum este îngrijit de un bărbat peruvian care este o persoană foarte de încredere”, încheie detectivul.

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Te-ar mai putea interesa

Publicitate
Susține publicația noastră!