Menajere, bone și asistente familiale în Italia, modalități de recuperare a drepturilor bănești la sfârșitul unui raport de muncă

În sectorul casnic din Italia, munca „la negru”, fără un contract legal încheiat între angajator și lucrător, este larg răspândită, în ciuda ultimelor intervenții de reglementare care au produs măsuri și instrumente utile pentru descoperirea ilegalităților și regularizarea lucrătorilor. Conform publicației Pensioni e Fisco, la fiecare trei lucrătoare care lucrează pentru familiile italiene, două sunt la negru.

Munca fără un contract încheiat între angajator și lucrător este periculoasă și ilegală și este adesea obiectul unor dispute dintre cei doi, mai ales la sfârșitul raportului de muncă. Îngrijitoarea, bona sau menajera poate cere familiei, atunci când pleacă de la locul de muncă respectiv, drepturile bănești prevăzute de lege, care nu i s-au acordat pe perioada cât a lucrat ilegal.

Pe lângă drepturile plătite lucrătoarei, angajatorul poate fi obligat să plătească penalități statului italian legate de ilegalitatea muncii.

Lucrătorul la negru are timp 5 ani de la sfârșitul raportului de muncă să îl dea în judecată pe fostul angajator, cu scopul de a-și recupera drepturile bănești care i se cuveneau dacă i s-ar fi încheiat un contract legal de muncă. De cele mai multe ori nu se ajunge în fața unui judecător, este suficient ca lucrătoarea să apeleze la serviciile unui avocat, ale unui sindicat sau birou Patronat, care contactează fostul angajator aducându-i la cunoștință intențiile îngrijitoarei (menajere).

Angajatorul cade la o înțelegere cu fosta lucrătoare, fără să-și asume riscul de a apărea în fața unei instanțe de judecată fiind astfel obligat să plătească amenzi și penalități statului, pe lângă banii cuveniți lucrătoarei.

Ce poate cere o lucrătoare din domeniul casnic (menajeră, îngrijitoare, bonă, etc.) care a lucrat la negru:

  • plata salariului, până în ultima zi de lucru, în caz că nu a primit-o;
  • diferența dintre remunerația plătită și cea prevăzută de CCNL;
  • poate solicita să-i fie plătite retroactiv contribuțiile de asigurări sociale pe care fostul angajator nu le-a plătit la stat;
  • plata orelor suplimentare, a concediilor, a celui de-al 13-lea salariu, a lichidării (TFR), a zilelor de sărbătoare pe care le-a lucrat, etc.

Dacă lucrătoarea la negru se accidentează la locul de muncă îl poate da în judecată pe angajator, care nu a plătit taxele la INAIL (Institutul Național de Asigurări Împotriva Accidentelor de Muncă). În acest caz, angajatorul va fi obligat să-i plătească el lucrătoarei ceea ce ar fi trebuit să primească de la INAIL.

Procedurile pentru denunțarea muncii la negru sunt simple și nu au repercusiuni asupra celor care fac acest lucru.

Pe lângă denunțul făcut cu ajutorul unui avocat, sindicat sau birou Patronat, lucrătorii români din Italia pot solicita o intervenție și din partea Inspectoratului Teritorial de Muncă competent pentru regiunea în care au lucrat, prin completarea unei cereri disponibile și în limba română, urmare a demersurilor Ambasadei României în Italia.

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Mai multe articole mai jos

Publicitate
Susține publicația noastră!