Prinși între două lumi, cu traiul bun și îmbelșugat de prin străinătate, dar cu sufletul plin de nostalgii și doruri pentru ce au lăsat în urma lor, românii plecați la muncă peste hotare și-au pierdut speranța că mai devreme sau mai târziu se vor întoarce pe meleagurile natale.
Iată ce scria pe rețelele de socializare Monica, o româncă stabilită de mulți ani în Italia, despre ultimele decenii care au fost marcate de sacrificiul unei generații fără nicio perspectivă în România:
„Politicienii și așa zisa politică dusă de ei în acești ani au dezmembrat pur și simplu țara și poporul român!
Ne-au luat tot, până și rădăcinile și ar fi nevoie de încă vreo 30 de ani să se schimbe ceva, asta dacă Parlamentul ar fi dizolvat și refăcută de la zero toată clasa politică și administrativă a României! Câți dintre noi mai avem acest timp??!
Mulți am suportat dictatura comunistă cu restricțiile ei, care ne-au marcat copilăria și adolescența, apoi acești ani gri in care am fost obligați să renunțăm până și la propriile noastre case și familii, ne-am pierdut părinți, frați, încercând să găsim soluții la modul jalnic în care am fost conduși!
Ce ne mai leagă de România?? Câteva morminte ale celor dragi care au plecat cu durerea în suflet și dorul de noi într-o altă lume, case în ruină care au rămas nelocuite!
Apoi, sincer vorbind, mi-ar fi teamă să mă îmbolnăvesc în România, că România nu mai are nimic, nici sistem sanitar, nici asistență socială.
Este atât de trist încât scriind aceste gânduri am impresia că tai carne din mine. Dumnezeu să binecuvânteze românii de pretutindeni și să salveze România!”
