Ar fi împlinit 18 ani ieri, dar destinul a făcut ca el să nu mai apuce această zi. Ștefan Antonio Chelărescu a murit sâmbătă, 6 iunie, la San Pellegrino al Cassero, în provincia Pistoia (Toscana), după ce s-a izbit cu motocicleta de zidul unei case. Prietenii și colegii din Italia i-au organizat o ceremonie pentru a-i aduce un omagiu, înainte ca sicriul cu trupul neînsuflețit al băiatului să plece spre România, unde va fi înmormântat.
Ștefan Antonio Chelărescu ar fi împlinit astăzi, duminică, 14 iunie, 18 ani. În urmă cu o săptămână un accident de motocicletă pe șoseaua Porrettana i-a pus capăt vieții. Părinții îl aveau doar pe el. Prietenii cu care împărțea pasiunea pentru motociclete au organizat ieri, sâmbătă, 13 iunie, la Ponte Buggianese, o ceremonie în care și-au luat rămas bun de la amicul lor, înainte ca trupul neînsuflețit, însoțit de mama și tatăl băiatului, să plece spre Iași, în România.
„Am înălțat în aer zeci de baloane albe, vom aduce banere, afișe și fotografii, vom fi cel puțin 200 de persoane din tot nordul Italiei. Au fost prezenți părinții și viceprimarul Maria Grazia Baldi”, spune Alexia Betti, în vârstă de 20 de ani, tânăra care a organizat ceremonia în amintirea băiatului român. „Era un om deosebit de bun, mereu disponibil pentru toată lumea, generos, dacă te vedea trist nu ezita să te întrebe ce ți se-ntâmplă și era mereu alături de tine. Era simpatic, ținea mult la glumă, pentru noi era ‘Ursul Bun’, așa obișnuiam să-i spunem”, adaugă Alexia citată de La Nazione.
Ștefan făcea parte dintr-un grup de motocicliști cu membri din toată Italia, prieteni între ei și animați de pasiunea pe care o aveau pentru Yamaha Yz 125. „Facem tot felul de excursii împreună, îndeosebi sâmbăta după amiaza, petrecem timp împreună pentru că ne plac motocicletele, dar nu suntem iresponsabili așa cum ne cataloghează unii”, ține să precizeze Alexia.
Tânărul român avea o Yamaha cu care era în ziua accidentului, dar Alexia spune că ceea ce a cauzat drama care a pus capăt vieții băiatului român nu poate fi nicidecum viteza mare cu care s-ar fi deplasat Ștefan în momentul respectiv, așa cum s-a menționat inițial: „Tatăl său îi instalase un GPS pe motocicletă care controla traseul și viteza cu care se deplasa, iar în momentul accidentului Ștefan avea numai 47 km/oră. Într-o curbă a frânat brusc, în mod excesiv, poate pentru că nu cunoștea bine drumul și i-a fost teamă. A fost aruncat de pe șeaua motocicletei și s-a lovit de zidul și scările unei case de pe marginea drumului. Eu personal, și toți ceilalți din grupul nostru credem că Ștefan și-a încheiat misiunea pe Pământ și că acum continuă să răspândească bunătate pe altundeva”, spune Alexia emoționată.
Tânăra italiancă, în ziua morții lui Ștefan Antonio Chelărescu, trebuia să participe alături de acesta și alți cinci prieteni, la o întâlnire care, din nefericire, nu a mai avut loc. „Ștefan nu era deloc imprudent, dimpotrivă – spune Alexia – el mergea întotdeauna foarte încet cu motocicleta, de aceea îl mai porecleam Chiodo (Cuiul) tocmai pentru că mergea încet și trebuia mereu să încetinim ca să ne ajungă din urmă. Cu o săptămână înainte fusesem pe San Baronto și îmi striga mereu cu zâmbetul său dulce și amuzant: „așteaptă-mă, așteaptă-mă!”
Durere fără margini în familia tânărului nostru conațional. Pe paginile de Facebook ale părinților, se pot citi nenumărate mesaje de condoleanțe. Cineva a scris: „Soarele vieții a apus pentru o fiinţă atât de dragă nouă. În acest univers al tristeții ne rămân stelele amintirilor, care să ne aline durerea. Odihnească-se în pace!”
