Documentarul „Nadia Comăneci, gimnasta și dictatorul” a primit premiul special al juriului la Festivalul de Film Sportiv de la Barcelona din această lună, informează EFE și La Vanguardia citate de Agerpres.
Scurtmetrajul italian „Penalty”, în regia lui Aldo Iuliano, a fost câștigătorul celei de-a opta ediții a festivalului internațional de filme de sport BCN Sports Film, în care documentarul despre Nadia Comăneci a fost recompensat cu premiul special al juriului.
Ediția a opta a festivalului a fost una specială, în cadrul acesteia fiind aniversați douăzeci și cinci de ani de la Jocurile Olimpice de vară din 1992.
La competiția de film au fost înscrise inițial peste 400 de filme din 40 de țări, dintre care 80 de filme au intrat în concurs.
În cadrul documentarului francez „Nadia Comăneci, gimnasta și dictatorul”, realizat în 2016, gimnasta îşi prezintă povestea de viaţă și vorbește despre relaţia cu familia Ceauşescu, specificând faptul că nu a avut nicio relaţie amoroasă cu fiul acestora, Nicușor Ceaușescu.
„Au apărut zvonuri legate de noi pentru că eram văzuţi la aceleaşi petreceri. În anii ’80, Elena devenise mai puternică decât soţul ei. Nu a fost nevoie să am o confruntare cu ea, pentru că nu am avut o relaţie cu Nicu. Nu mai eram printre favoriții familiei Ceauşescu. Nu mai aveam niciun viitor profesional. Luptam lună de lună ca să am ce mânca. Am realizat că sunt într-un impas”, povesteşte Nadia Comăneci în cadrul documentarului.
Nadia Comăneci făcea istorie în gimnastica mondială pe 18 iulie 1976, obţinând prima notă de 10 la Jocurile Olimpice de la Montreal. Sportiva avea să fugă peste graniţele României comuniste cu mai puţin de o lună înainte de izbucnirea Revoluţiei: întâi în Ungaria, şi de acolo în SUA, unde emigrase şi primul ei antrenor, Bela Karolyi.
,,Eram destul de tânără și nu înțelegeam ce se întâmplă în jurul meu. Nu că nu imi păsa, dar pur și simplu nu conta. Odată cu înaintarea în vârstă, am început să mă întreb dacă mai vreau să trăiesc în acele condiții, în România, dacă există vreo soluție mai bună sau dacă trebuie să fiu fericită cu mediocritatea. Toată lumea putea alege. Mulți oameni au ales să plece, sunt mulți români care au fugit, doar că nu erau așa cunoscuti ca și mine”, a explicat Nadia Comăneci.
Gimnasta a plecat din țară in noaptea de 27/28 noiembrie 1989 și potrivit acesteia, decizia a fost una dificilă, dar rapidă.
„În 1989 venise timpul să plec. Decizia a fost dificilă deoarece mi-a afectat familia. Am avut puțin timp de gândire, dar, sincer vă spun, mi-am urmat intuiția. Altcineva a venit cu ideea, eu doar am acceptat. Am ajuns la graniță, am fugit printr-o zona interzisă și, dupa ce am ajuns în Ungaria, am traversat granița în Austria. A fost periculos, dar nu aveam altă alegere”, a povestit ,,zeița de la Montreal”.
Plecarea din țară s-a produs extrem de rapid, ceilalți membri ai familiei Comăneci neștiind de intențiile Nadiei.
,,Nu am putut să le spun celor din familie că voi pleca. Am plecat având la mine doar hainele pe care le purtam în acea zi. Cu familia am luat legatura abia dupa revoluție.”
Imediat după incident, securiştii i-au deschis Nadiei şi familiei ei dosar de urmărire informativă, de care s-a ocupat Direcţia I a Securităţii. Toate documentele, care însumează sute de file, sunt cuprinse în volumul 24 al Dosarului nr. 11231 „Problema sport“ şi se află în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
