Tatăl mi-a murit când eram mică, mama s-a recăsătorit cu un alcoolic. Ne bătea, uneori dormeam pe la vecini, ne era frică. Într-o seară, când mama şi sora mea erau plecate, a venit acasă şi m-a violat. Când s-a întors maică-mea, eu plângeam, el urla că sunt o curvă şi să plec din casa lui. Era ianuarie, un ger groaznic, eu stăteam în faţa blocului şi eram îmbrăcată într-un tricou subţire, mă rugam să se termine tot coşmarul. Sora mea se uita la mine de la geam şi plângea. Atunci a bătut clopotul în biserică. Cred că aia a fost ultima oară când m-am închinat. Mergeam printre blocuri, să nu îngheţ, doream să mă sinucid. Şi am văzut anunţul ăla că se caută fete să lucreze în străinătate şi am ajuns în Cipru. Eram 14 fete. Ne ţineau închise într-o casă. Au fost nopţi în care am fost şi cu câte 10 bărbaţi.
Este subiectul unui film în care se dezbate nu doar tragedia româncelor din diaspora şi de fapt tragedia tuturor românilor ce trăiesc în străinătate cât incapacitatea unui stat european care în vremuri de pace şi de creştere economică (zic unele cifre) nu reuşeşte să-şi păstreze populaţia tânără acasă.
„Dimineaţa care nu se va sfârşi”
Filmul, titrat în engleză, a fost difuzat şi a participat la festivaluri de film în ţări europene. Ba chiar premiat în Italia, Germania, Rusia.
Eva, personajul principal al filmului, este o tânără care înşelată şi traficată, ajunge să practice prostituţia în Cipru. Cândva chiar în patul înaltului diplomat român. Acasă o aşteaptă o fetiţă crescută de bunica, pe care o aude doar telefonic. Când la un moment dat află că s-a infectat cu HIV nu se opreşte şi de aici întreaga dramă ia alt sens. Sprijinul ei în ultimele luni de viaţă îl reprezintă un preot ortodox, deşi a declarat la început că nu crede în Dumnezeu. Pare a fi subiect de film, dar sunt secvenţe reale a mii şi sute de mii de femei românce care ajung să fie victimele traficului de fiinţe umane, victimele prostituţiei în Europa. Când solicită sprijin la consulat, consulul, după ce îi promite că o va ajuta, după câteva ore de aşteptare o dă tot în mâna traficantului. Reţeaua prostituţiei este puternică şi vastă, infractorii dau mâna cu politicienii.
Doar muzică dans și serbări tradiționale
Filmul rulează acum la Cinema City Cotroceni și în el se dezbat mai multe problematici existenţiale, sociale, religioase, culturale, politice. Dincolo de recepţiile oficiale, de întâlnirile protocolare, amicale, de serbări tradiţionale cu muzică, dans şi mâncare tradiţională de 1 decembrie, cu lăutari veniţi din România pe cheltuiala statului, pe care doar privindu-le an de an te plictiseşti şi te saturi, ajutorul într-adevăr al ambasadelor poate fi mult mai mult adaptat nevoilor reale ale românilor.
Într-o emisiune radio în care era invitat ambasadorul, un român solicită ajutor diplomatic şi-şi expune problema grupului său de colegi muncitori, rămaşi fără acte, fiind reţinute ilegal de către patronul cipriot şi fără vreo resursă financiară, încât cere să fie sunat pe numărul său de către cei din radio. Ambasadorul îi răspunde direct: veniţi la ambasadă, plătiţi o taxă, o amendă şi vă facem acte. În condiţiile în care românii povesteau că nu au resurse financiare, nici pentru convorbirea telefonică. Povestea este destul de des întâlnită în multe din ţările în care românii au plecat la muncă ilegală siliţi de sărăcie. Sclavia modernă încă funcţionează. Traficul de fiinţe umane nu se referă doar la prostituţie ci şi la cei ce muncesc ilegal şi nu primesc bani, li se confiscă documentele, sunt ţinuţi cu forţa sau sunt trimişi la cerşit.
Iisus Hristos s-a îngrijit, a salvat şi a mântuit prostituatele din vremea sa. Nu am văzut vreo asociaţie a preoţilor din diaspora care să lupte contra prostituţiei
Regizorul, Ciprian Mega, este preot și face ce niciun alt preot sau episcop, mitropolit nu a reuşit să facă în ultimii ani. Preotul Ciprian declară că filmul a izvorât din suferinţa duhovnicului faţă de trauma de la prima spovedanie când a aflat povestea unei românce care seamănă uluitor cu eroina din film, o româncă fugită dintr-o familie dezorganizată, ajunsă să se prostitueze în Cipru.
Înainte de Crăciun sau între Crăciun şi Revelion, sau chiar după 1 ianuarie, înloc de mese îmbelşugate nesănătoase, un moment de meditaţie ar fi vizionarea acestui unui film genial. Din mai multe motive. Nu doar că e românesc, că este plin de emoţie, că tresari, te frămânţi, te revolţi şi plângi, că ne propune altceva decât eram obişnuiţi, ci poate şi pentru că este regizat de un preot.
Şi totuşi de ce s-ar interesa preoţii români din diaspora, sute, mii de preoţi de prostituate? Nu au alte preocupări mai atractive? Doar e frumos să spui că eşti preot la Roma sau Paris sau Londra. Pentru că probabil însuşi Iisus Hristos s-a îngrijit, a salvat şi a mântuit prostituatele din vremea sa. Iisus, nu preoţii de azi. Nu am văzut vreo asociaţie a preoţilor din diaspora care să lupte contra prostituţiei… scrie Mihai Copăceanu pentru Adevărul.
Filmul „Dimineaţa care nu se va sfârşi” îl puteți vedea aici.
