Am fost nevoiți să emigrăm din cauza condițiilor grele de trai din România, din cauza corupției din sistem sau fiindcă a fost pur și simplu o alegere a noastră, învălmășită de lașitate chiar? Avem și noi, românii din diaspora, o parte din vină pentru halul în care a ajuns România, fiindcă am ales să emigrăm, în loc să rămânem în țară și să luptăm pentru un sistem curat, un nivel de trai mai bun și un viitor decent pentru copiii noștri?
Sunt întrebări pe care cu siguranță ni le punem mulți dintre noi, cel puțin în sinea noastră, de fiecare dată când vedem ce se întâmplă în România, fie că vorbim de Alexandra Măceșanu și ceea ce s-a întâmplat la Caracal, fie că vorbim despre incendiul de la Colectiv sau cel de la maternitatea din Giulești. Răspunsul nu este ușor de găsit, din păcate, fiindcă părerile sunt destul de împărțite în această privință și de fiecare dată când se deschide subiectul, se ajunge la o polemică fără sens, în special dacă de o parte sunt românii din diaspora și de cealaltă sunt cei din țară.
Dar avem oare dreptul să ne plângem și atunci când ne este greu printre străini? Când speranța aceea, pe care o aveam cu toții la plecarea din țară, adică marele vis al realizării financiare, se dovedește a fi de fapt o iluzie și nu ne mai găsim locul nici în țară, nici în străinătate, mai avem dreptul oare să spunem că este vina altcuiva decât a noastră?
Acela este momentul, de fapt, în care mulți dintre noi se întreabă dacă nu era mai bine să rămânem în țară, dacă viitorul nostru nu ar fi fost mai promițător luptând pentru el pe graiul nostru românesc și pe pământul nostru moștenit din strămoși, în loc să lăsăm loc străinilor să-l exploateze.
Sună a discurs naționalist, știu, dar nu e chiar așa. Sunt de părere că avem nevoie de investitori străini, mai ales în contextul în care nu suntem capabili să ne gestionăm resursele sau furăm din ele cât putem pentru a ne îmbogăți doar la nivel individual. Ceea ce mă face să am astfel de gânduri astăzi nu este spiritul meu naționalist sau patriotul din mine, ci pur și simplu o postare publicată de un român din Italia pe grupul Facebook al revistei noastre, postare pe care o redăm mai jos:
„Mai toți am venit în Italia și am început de la zero. Unii au reușit cu multă muncă, ambiție și puțină intuiție, poate și un gram de noroc. Fiecare dintre noi suntem actorul principal într-o piesă de teatru denumită VIAȚĂ. Reușita sau eșecul depinde de fiecare dintre noi. Modul de a trece prin viață depinde doar de noi. Dar nu te plânge niciodată de actul de piesă pe care ai decis să-l joci. Tu l-ai ales. Tu ai dorit să te oprești doar la acel act din piesa ta de teatru. Ai fi putut să îți alegi o altă piesă, un alt rol. Dar ai preferat să îl alegi pe cel mai ușor, să te mulțumești cu puțin, ca mai apoi să te plângi de milă, să te auto-compătimești. Să devii doar un pion pe o masă de șah. Poți mereu să devii rege sau regină în universul tău. Dar totul depinde de tine, de caracterul tău, deci nu te mai plânge că îți este greu între străini. În fond, tu ai ales”.
Putem să-l contrazicem pe conaționalul nostru?! Da, bineînțeles că putem și unii chiar o fac, deși sunt foarte puțini (poate prea puțini).
„Statul român a decis, nu noi. Noi nu avem de ales”, spune Lidia.
„Greșit! Nu eu am ales să plec din casa și de lângă familia pe care o iubesc atât! Tocmai că NU AM AVUT DE ALES! Nu exista variantă de rezolvare decât un venit mai substanțial ca cel ce puteam să îl fac în țară! Nu eu am ales să fiu plătită cu un salariu care, deși era printre cele de mijloc în topul salarizării la vremea aceea, nu era suficient pentru a-mi întreține copiii în facultate! Un salariu nu era suficient pentru patru persoane! Postarea asta mi se pare cea mai stupidă concluzie a plecării multora dintre noi pentru a munci în altă țară! Îmi plâng de milă și de furie, daaaaa!!!! Pentru că un sfert dintre românii buni de muncă sunt forțați să plece de acasă pentru un trai mai bun!!! De ceeeee?!!!!!! Asta înseamnă a alege?! Alegi să fi talpă și să aștepți rezolvarea problemelor tale de politicul administrativ al României sau alegi să faci ceva concret pentru familia ta?!!! Dacă guvernanților perindați la conducerea țării după Revoluția din ’89 nu le-a păsat, mulți dintre noi am fost FORȚAȚI să ne suflecăm mânecile și să găsim singuri soluții! Traian Băsescu spunea, când era președintele țării să mergem să muncim «afară» că în țară salariile nu vor crește”, îi răspunde Monica.
Și pe Monica cine îndrăznește să o contrazică?! Greșește ea, oare, când spune că am fost forțați să plecăm din țară și nu a fost alegerea noastră? Voi, cei care ați emigrat din România, dintr-un motiv sau altul, considerați că a fost alegerea voastră sau ați fost constrânși de circumstanțe să plecați la muncă în străinătate?
Majoritatea celor care au comentat la postarea respectivă sunt de acord cu părerile exprimate în acel text de românul nostru, confirmând astfel că noi ne creăm singuri destinul și dacă luând drumul străinătății nu am reușit să rezolvăm nimic, probabil nu am fi rezolvat nici dacă am fi rămas în țară (părere pe care, sincer să fiu, eu o împărtășesc din plin).
Dar asta nu schimbă cu nimic faptul că în urma noastră a rămas o Românie suferindă, cu un sistem corupt, pe care am putea să o vindecăm cu toții dacă am fi mai uniți, mai realiști și dacă ne-am întoarce în țară să punem fiecare câte o cărămidă nouă la viitorul nostru și al copiilor noștri. Sau poate este și asta o iluzie, una mai mare chiar decât cea a realizării financiare prin emigrare?!
Așteptăm părerile (sau ofurile) voastre la adresa de e-mail contact@rotalianul.com sau pe grupul nostru Facebook, Rotalianul – Revistă Românului din Italia.
