Obositoarea (lipsă de) logică a celor care nu cred în COVID-19 sau nu vor lockdown

Am tot purtat discuții în contradictoriu, în ultimul timp, cu diferiți negaționiști și pentru mine rămâne un mister cum de nu reușesc ei să înțeleagă efectele dezastruoase pe care această pandemie le poate provoca, nu numai din punct de vedere sanitar, ci și economic sau chiar și psihologic. Mulți dintre acești negaționiști îmi par, în alt context, persoane destul de inteligente, ceea ce mă face să cred tot mai tare că vorbim pur și simplu de un refuz conștient și plin de nepăsare, nu de ignoranță.

Există sau nu există COVID-19?

Eu, personal, exclud sub orice formă posibilitatea ca acest virus să fie o invenție a „puterilor oculte” sau cine știe ce alte aberații de acest gen. Pot să iau în considerare teorii precum cele care spun că a fost creat în laborator, că a fost pus în circulație în mod intenționat de persoane sau state fără scrupule și alte scenarii asemănătoare, dar nu pot să iau în calcul faptul că virusul nu există. De ce? Pur și simplu fiindcă sunt prea mulți oameni care s-au îmbolnăvit, au suferit și ale căror mărturii am putut să le vedem cu toții înainte să moară. Nu mai spun de numeroasele studii științifice, publicate de oameni de știință din țări diferite care atestă existența virusului fără niciun dubiu.

Negaționiștii vor spune acum că acești oameni au fost plătiți să spună că au avut COVID. Au fost plătiți și să moară?! Sau vor spune că au fost plătiți medicii să pună diagnosticul acesta sau să declare că virusul există, prin urmare falsificând date și studii verificabile la orice oră. Ok, deci toți medicii din lumea asta sunt corupți și lipsiți de scrupule în opinia voastră? Și jurnaliștii? Și polițiștii, judecătorii, procurorii? Vă dați seama de enormitatea prostiei pe care o debitați?

Mai văd adesea video publicate pe Facebook cu diferiți medici, majoritatea fiind simpli medici de familie, dar și virologi sau alți specialiști, care neagă gravitatea situației și acuză și ei un complot la nivel mondial. M-am întrebat de multe ori de ce fac asta și de ce ei nu sunt acuzați că ar fi plătiți de cineva, dar medicii care își riscă viețile prin spitale sau cei care studiază acest virus zi și noapte sunt mai mereu puși sub acuzare. Aceiași medici la care, în foarte multe cazuri, negaționiștii care aruncă astăzi cu noroi în ei, au apelat cu încredere în alte ocazii chiar, punându-și viața în mâinile lor pentru o operație, un tratament sau și-au lăsat pe mâna lor copiii și alte persoane dragi. Păi, când v-ați tratat sau operat în trecut la medicul care astăzi vă spune că situație este gravă, COVID există și poate provoca dezastre, atunci de ce nu l-ați acuzat că e plătit să vă mintă? Să fie oare din cauză că atunci vă durea efectiv ceva, simțeați pe pielea voastră efectele unei boli, iar acum nu le simțiți (încă)?

Și dacă sunteți atât de siguri că virusul acesta este doar o invenție și o manipulare la nivel mondial, ați fi dispuși să semnați o declarație pe propria răspundere prin care renunțați la tratament medical în caz de îmbolnăvire cu acest virus? Sau, mai bine, dacă aveți simptome compatibile cu COVID-19, rugați-i pe medicii negaționiști să vă trateze, fiindcă ei le știu pe toate. Oricum ar fi, cert este că nu meritați tratați sub nicio formă dacă vă îmbolnăviți, nu numai pentru că vă puneți voi singuri viețile în pericol, dar și pentru că puneți în pericol viețile tuturor celorlalți din jurul vostru și nu vă pasă sub nicio formă de asta.

UP SERVICE DESPĂGUBIRI

E grav sau nu e grav COVID-19?

Dând la o parte posibilitatea ca acest virus să nu existe, fiindcă orice om normal la cap nu poate susține așa ceva, rămâne de dezbătut doar gradul de periculozitate al virusului și aici lucrurile sunt foarte simple. De ce? Fiindcă e vorba de matematică de clasa cincea.

«Măi Daniela, nu mai „alarmați” lumea! Chiar nu știți aritmetică?! La populație de 65 milioane, „infectații” de care ați scris, deși mă-ndoiesc că cifra-i adevărată, depășesc cu puțin 1%. Cu acest procent, dacă-s adevărate cifrele, credeți că trebuia declarată „stare de alertă”, lockdown sau cum vreți s-o mai numiți voi?!… Mai scrieți fraților de faptul că sunt mulți bolnavi cu alte boli care nu sunt tratați la timp și cum se cuvine! Chiar „sunteți vânduți” toți?!…»

Cuvintele de mai sus aparțin unui domn care a publicat un comentariu pe Facebook la articolul cu statisticile de ieri din Italia, scris de colega mea, Daniela Stoica. Domnul în cauză susține că 1% din 65 de milioane (populația Italiei, care de fapt e 60 de milioane, dar să spunem 65 cu imigranți cu tot) e o nimica toată și ne acuză că nu știm aritmetică.

Da, domnule, chiar credem că trebuie declarat lockdown și știm și puțină aritmetică, chiar dacă nu suntem matematicieni, cum probabil sunteți dumneavoastră. Ceea ce nu știți dumneavoastră despre aritmetică este că trebuie luate în considerare toate variabilele, nu doar cele care ne convin nouă, pentru ca rezultatul reflectat să fie real, iar dumneavoastră nu țineți cont de multe dintre aceste variabile.

Spre exemplu, nu țineți cont că acel 1% despre care vorbiți dumneavoastră reflectă doar situația actuală din Italia și asta numai în condițiile în care sunt impuse niște restricții, cum ar fi purtarea măștii sau interzicerea deplasărilor în zonele roșii și multe alte limite. Nu țineți cont, de asemenea, că rata de pozitivitate în Italia, de pe urma testelor efectuate este de circa 17%, ceea ce înseamnă că dacă cei 65 de milioane de locuitori ai Italiei ar fi testați cu toții, este foarte probabil ca 17% dintre ei să fie pozitivi.

Puțina aritmetică pe care o știm noi ne arată că 17% din 65 de milioane înseamnă peste 11 milioane de persoane infectate. Aceeași aritmetică ne arată că, în situația actuală la care faceți referire și dumneavoastră, numărul pacienților actualmente pozitivi este de 613.358, iar dintre aceștia, 3.081 se află internați la Terapie Intensivă, ceea ce înseamnă circa 0,5% din totalul persoanelor infectate în prezent. Prin urmare, ne mai spune aritmetica invocată de dumneavoastră, dacă ar fi testate 65 de milioane de persoane, 11 milioane dintre acestea ar rezulta pozitive, iar 55.000 (0,5% din totalul persoanelor actualmente infectate) s-ar afla în stare critică și ar avea nevoie de internare la Terapie Intensivă.

Calculați acum (o altă variabilă pe care nu o luați în considerare) că Italia are la dispoziție în prezent doar 9.000 de paturi în secțiile ATI și personal medical limitat, care abia mai face față în prezent la numărul de pacienți. Ce credeți că se va întâmpla când se va ajunge la 55.000 de pacienți care vor avea nevoie de internare la ATI? Cum se vor găsi locuri și medici pentru a putea fi tratați acești pacienți, ținând cont de limitele actuale?

Dar acesta este doar scenariul cel mai puțin grav cu care Italia sau orice altă țară se confruntă acum, deoarece toate aceste date – 17% pozitivi și 0,5% în stare critică – sunt mici în prezent, fiindcă au fost impuse niște restricții și majoritatea oamenilor cu puțin bun simț și logică bună au purtat mască, au evitat deplasările inutile și au respectat regulile, fără să pună în pericol viețile proprii sau ale celorlalți. Acum imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă s-ar renunța la toate aceste restricții, așa cum doriți dumneavoastră și mulți alți oameni care refuză să accepte gravitatea situației.

În primul rând, s-ar infecta toată populația Italiei, nu doar 17%, ceea ce ar duce la îmbolnăvirea gravă a 0,5% din cetățeni, deci cel puțin 325.000 de persoane care ar avea nevoie de un loc la Terapie Intensivă și ar avea nevoie de medici care să-i îngrijească.

Țineți cont, de asemenea, de o variabilă la care mulți nu se gândesc, dar care este foarte importantă: timpul. Ce s-ar întâmpla, în opinia dumneavoastră, dacă toată populația ar fi infectată în decurs de o lună? Fiindcă e foarte posibil, fără restricții și fără măști.

Haideți să luăm în considerare, totodată, că fără aceste măsuri de restricție, deci cu lumea circulând liberă și la orice oră, ar avea loc, în mod inevitabil, și multe accidente, agresiuni și alte întâmplări de genul acesta în urma cărora mulți oameni ar avea nevoie de un tratament de urgență. Plus că sunt persoane care suferă deja de alte boli și au nevoie de tratament și internare pentru a nu muri. Dumneavoastră pe cine ați lăsa să moară în acest context?

Chiar dacă problema paturilor la ATI s-ar rezolva ca prin minune, ceea ce este oricum aproape imposibil, rămâne problema cea mai mare cu care se confruntă orice sistem sanitar din orice țară la ora actuală: lipsa personalului medical. Nu numai că nu ar fi de ajuns, dar medicii și infirmierii sunt cei mai expuși la infectarea cu virusul în condițiile de față, deci mulți nu ar putea să-și exerseze profesia sau ar muri. Nu mai spunem de alte probleme, precum oboseala și stresul la care sunt expuși.

Și încă n-am ajuns la scenariul cel mai grav, fiindcă pericolul este mult mai mare de atât, dacă stăm să analizăm datele la nivel mondial, pe care le puteți vedea mai jos.

Sursa: Worldometers.info

După cum puteți vedea în datele de mai sus, la nivel mondial procentajul persoanelor infectate cu COVID-19 care se află în stare critică este de fapt 1%, nu doar 0,5% cât arată datele din Italia. Și vă asigur că procentele la nivel mondial sunt mult mai exacte, fiindcă eșantionul este mult mai mare. Asta înseamnă, deci, că numărul pacienților din Italia care ar avea nevoie de internare la ATI, într-un scenariu în care toată populația țării ar fi infectată, ar fi dublu – circa 650.000. Fără să mai ținem cont de persoanele cu simptome grave care au nevoie de internare în spital, dar care nu au nevoie de un pat la Terapie Intensivă. Într-un final, și starea acestora s-ar agrava și ar avea nevoie de internare la ATI, mai ales dacă medicii nu pot să se ocupe de ei în mod corespunzător.

Lucrurile, așadar, se pot înrăutăți mult mai tare de atât, fiindcă mulți iau în considerare doar datele cele mai recente publicate care reflectă numai situația actuală. Totul în condițiile în care foarte mulți pacienți reușesc să primească tratament, în condițiile în care persoanele infectate stau în carantină, în condițiile în care purtăm mască, avem restricții, etc. Dacă eliminăm toate aceste condiții sau numai o parte din ele, vă asigur că în mai puțin de o lună vom ajunge să ne închidem singuri în case și nu va mai fi nevoie să ne spună autoritățile să facem asta. Atât de dramatică va fi situația.

Dar nu am vorbit încă despre partea cea mai gravă: decesele. În Italia, din 1.028.024 de persoane diagnosticate cu COVID-19 până astăzi, 42.953 au murit. Asta înseamnă circa 4% rată de mortalitate între persoanele infectate. Dar haideți să ne uităm la datele globale și aici și să luăm în considerare doar acel 3% pe care-l vedeți în imaginea de mai sus. Mai are rost să calculăm câte persoane ar muri în scurt timp dacă într-o lună 65 de milioane de locuitori ar fi infectați? Aproape 2.000.000! Unde îngropăm aceste persoane? Cine le îngroapă? În ce condiții?

Aveți idee ce efecte ar avea asupra economiei dispariția a 2.000.000 de persoane într-un timp atât de scurt? Nu vă amăgiți că majoritatea sunt pensionari, fiindcă și ei fac parte din angrenajul economic al unei țări. Deși dacă vă uitați la statisticile privind vârsta, veți descoperi că foarte multe persoane decedate nu erau ieșite încă la pensie. Gândiți-vă și la efectul psihologic pe care-l poate avea o astfel de tragedie asupra unui popor, precum și la multe alte efecte pe care nu vreți nicicum să le luați în considerare.

Cei care se revoltă împotriva acestor restricții impuse astăzi nu vor să înțeleagă că fără ele se va ajunge, în mod inevitabil, la o criză dramatică în toate sectoarele și care va dura foarte mult. Vorbim despre oameni care nu sunt de acord cu aceste măsuri deoarece (cred ei) au mai multe de pierdut acum cu un lockdown de scurtă durată. Vorbim de patroni de restaurante, de oameni de afaceri din sectorul HoReCa în special, dar și din alte sectoare care, într-adevăr, au de suferit din punct de vedere economic. Dar vor avea de suferit oricum și cu mult mai mult dacă nu se impun aceste norme de prevenție, dacă nu se impune un lockdown măcar la un anumit nivel, fiindcă nu vor mai avea clienți care să vină să le cumpere serviciile/produsele sau numărul acestora se va reduce drastic, fie din cauză că oamenii nu vor mai avea curaj să iasă din case, în contextul în care vor fi atât de multe decese, fie pentru că nu vor mai avea bani să plătească pentru altceva decât strictul necesar.

Prin urmare, dacă nu s-a înțeles încă, autoritățile au de ales acum între o criză controlată și o criză scăpată de sub control. Eu, unul, nu cred că există persoană care vrea să vadă cum arată o criză scăpată de sub control, așa că strângeți din dinți, purtați masca, stați în case cât mai mult posibil și poate reușim să scăpăm de dezastrul ăsta până la sfârșitul anului.

Nu vă imaginați însă că dacă veți respecta regulile, după ce se vor termina toate astea va reveni totul la normal și va fi mai ușor. Din nefericire, vorbim doar despre a alege răul cel mai mic dintre toate și nu va fi ușor pentru nimeni. Va urma o criză economică, poate chiar și în sectorul sanitar va fi criză, dar avem șanse mai mari să o scoatem la capăt într-un timp cât mai scurt, decât dacă lăsăm lucrurile să decurgă de la sine, deci necontrolate.

În final, dacă stăm să ne gândim, specia umană s-a diferențiat de celelalte specii și le-a depășit în procesul evolutiv tocmai pentru că oamenii au dezvoltat capacitatea de a anticipa pericolele și, prin urmare, de a lua măsuri pentru a le preveni. Iar noi asta trebuie să facem acum, împreună, ca specie. Cine nu înțelege asta, zic eu, riscă să sufere cel mai tare.

Distribuie acest articol