Ca gălățean care trăiește de nouăsprezece în Spania, conectat permanent la cele două realități social-politice, am fost ieri și astăzi martorul a două evenimente pe care m-aș bucura să le pot descrie în câteva rânduri: reacția societății spaniole vis-a-vis de moartea fulgerătoare a unui om politic și declinul PSD (o adevărată structură mafiotă după părerea multora) în urma adunărilor publice de la Iași și Galați.
Alfredo Pérez Rubalcaba (28 iulie 1951 – 10 mai 2019) a fost unul dintre politicienii spanioli cu un rol fundamental în prăbușirea terorismului basc și în lichidarea grupării teroriste ETA, în colaborare cu autoritățile franceze și europene. Ministru în guvernele conduse de Felipe Gonzalez și Jose Luis Rodriguez Zapatero, a ocupat portofolii la Educație și Interne, a fost vicepreședinte al Guvernului și candidat la funcția de președinte al PSOE. S-a retras din politica activă în 2014, întorcându-se la catedra Universității Complutense din Madrid, unde preda Chimie. Discret, tenace, un excelent negociator, orator perfect, de o inteligență greu de egalat, spontan – a reușit să-și câștige admirația spaniolilor și a tuturor adversarilor politici. Ieri și astăzi, zeci de mii de oameni au fost prezenți la catafalcul lui Rubalcaba, onorându-i memoria și mulțumindu-i pentru activitatea sa în slujba societății spaniole. Presa iberică menționează caracterul pozitiv unic al reacției generale a oamenilor. Toate partidele politice i-au mulțumit prin prezență și mesaje. Fostul rege Juan Carlos și regina Sofia au fost prezenți la ceremonia care a avut loc în clădirea Camerei Deputaților.
Îmi este foarte greu să-mi imaginez ce personaj politic din România ultimilor treizeci de ani s-ar putea ridica la acest nivel de recunoaștere din partea românilor. Rubalcaba a fost un „hombre de estado”. Și-a câștigat acest nume. Cine dintre politicienii noștri poate avea acest rang? Nimeni. Și o spun în deplină cunoștință de cauză. Pentru că la noi s-au perindat, cu mici excepții, doar căpetenii care au condus găști puse pe căpătuială, s-au construit relații imunde între politicieni și sectorul economic, mafiile transpartinice s-au dezvoltat și au acaparat totul, România este stăpânită de baroni care sufocă județele și activitățile economice începând de la centru până în cel mai îndepărtat cătun din provincie. De aceea e imposibil ca cineva să aspire la titlul pe care îl aminteam mai devreme.
Am urmărit cu atenție eforturile disperate ale PSD de a strânge oamenii la Iași și Galați. Aceleași tactici grotești, aceleași forme de șantaj practicate de zeci de ani, amenințări pentru cei care ar fi putut lipsi de la mitinguri, liste negre prin instituții și primării, convoaie de autocare puse la dispoziție de firmele de casă, oameni obosiți, plicitisiți, dezorientați, aduși în piețe cu arcanul, expuși unor discursuri de un primitivism politic bolnav. Moldova – zona dominată de PSD de zeci de ani – pare să se trezească din somn și să riposteze dur în fața ipocriziei infractorului Dragnea. Sunt bucuros că la Galați au ieșit sute de oameni în stradă pentru a-și manifesta repulsia. Au blocat autocarele pesediștilor, s-au auzit vuvuzelele și s-au văzut peste tot mesaje anti-PSD. Dragnea, Dăncilă și camarila au fost nevoiți să iasă prin spatele Casei de Cultură a Sindicatelor pentru a nu se lovi de furia gălățenilor. Îi felicit pe cei care și-au părăsit zona de confort într-o sâmbătă însorită și le mulțumesc pentru că s-au făcut auziți. Nu se mai poate merge în direcția asta. Românii trebuie să realizeze cine a făcut rău țării din 1989 încoace, cine a furat, cine a ascuns miliarde de euro, cine a acumulat averi imense fiind simpli bugetari, cine a distrus clasa mijlocie și a împins milioane de români să plece în străinătate, oamenii trebuie să se decidă în final cine vrea ca România să continue în Uniunea Europeană ca membru cu drepturi depline și cine dorește izolarea și apropierea de Moscova. Sunt concepte simple la prima vedere. Și iată că ele încep să fie vizibile și pentru partea de țară despre care aproape nimeni nu mai credea că se va trezi din letargie. Luna mai a acestui an aduce semne bune. Chiar și pentru mine, aflat la mare distanță de casă. Chiar și pentru mine, care sunt de multă vreme prizonierul unui scepticism aproape cronic.
Paul Gabor
Scriitor, jurnalist. Om simplu, din popor, cu facebook. Stabilit în Spania din anul 2000, www.paulgabor.com
