Se numește Foca Nelu Daniel, are 42 de ani, este rezident în localitatea Albignasego din provincia Padova și este unul dintre acei români de care suntem mândri că îi avem în Italia. Nu pentru că are vreun talent artistic extraordinar, pentru că are vreo afacere de milioane de euro sau a inventat vreun dispozitiv minune la care nu s-a mai gândit nimeni, ci pentru simplul fapt că este tipul acela de român, muncitor, onest, sincer și plin de demnitate.
O demnitate la care ține foarte mult și pe care dorește să și-o păstreze indiferent de preț, lucru pe care l-a și dovedit recent, când a găsit un portofel cu 600 de euro în el și primul gând care l-a avut a fost să-l înapoieze proprietarului.
„Demnitatea mea, pierdută dacă aș fi ținut banii pentru mine, valorează mai mult de 600 de euro”, a declarat conaționalul nostru într-un interviu pentru ziarul Il Gazzettino.
Daniel are 20 de ani de când este plecat din România și s-a luptat cu găsirea unui loc de muncă decent între Germania și Italia până în 2002, când a fost angajat la societatea Aps Holding din Padova, unde lucrează ca șofer, colectând noaptea deșeurile din tomberoane. Cu ore suplimentare, salariul său ajungea la 1700 de euro pe lună, ceea ce i-a permis să-și întemeieze o familie. În prezent are două fetițe de 11 și 4 ani și a reușit să facă și un împrumut pentru a-și cumpăra o casă în Albignasego, despre care spune că „nu este foarte mare, are 70 de metri pătrați și o voi termina de achitat în 15 ani”.
Este foarte surprins de reacțiile pozitive la gestul său de a returna portofelul cu cei 600 de euro proprietarului, fiindcă Daniel consideră că a făcut un gest simplu și foarte normal.
„Alaltăseară, în jurul orei 22, mă aflam în centru, colectam deșeurile umede din zona Riviera Tiso da Camposampiero. Eram singur, fiindcă sunt tomberoane mici, e de ajuns să merg eu cu un camion. Din cabina camionului am văzut un obiect negru pe jos. Evident era un portofel pierdut. Găsim multe, am deja ochiul format.”, povestește Daniel.
Coboară din camion, ia portofelul, îl bagă în buzunar, și pornește din nou la drum, pentru a nu bloca traficul, însă, cum prinde ocazia, trage pe dreapta și se uită în portofel, în care găsește de toate, de la documente, cărți de credit, fotografii cu familia, până la bani, 600 de euro mai exact. Găsește și un bilet de vizită în portofel, cu numărul de telefon al proprietarului, așa că decide să-l sune.
„L-am sunat în speranța că se află încă în zonă, așa îi înapoiam portofelul imediat, dar nu a răspuns la telefon. Așadar, având în vedere că mă aflam la doi pași de secția de poliție, am predat portofelul acolo.”
După ce lasă portofelul la poliție, Daniel se întoarce la muncă, a și uitat deja de acest episod. Dar după o oră de la predarea portofelului este sunat de proprietarul acestuia, un cetățean italian originar din Puglia, în vârstă de 52 de ani, care se afla la Padova în interes de serviciu.
„Mi-a mulțumit de un milion de ori, apoi voia să ne-ntâlnim pentru a da mâna cu mine și pentru a-mi oferi o răsplată, dar eu trebuia să termin munca și apoi nu i l-am înapoiat pentru a primi o recompensă, ci doar pentru că așa trebuie procedat în astfel de cazuri.”
Reacția lui Daniel i-a impresionat și pe reporterii de la Il Gazzettino, care l-au contactat pentru un interviu, acesta răspunzându-le cu o modestie dezarmantă: „Dar ce-am făcut? Am găsit un portofel cu 600 de euro și l-am înapoiat proprietarului, nu m-am aruncat într-un râu pentru a salva viața unui copil.”
Într-adevăr, Daniel nu s-a aruncat într-un râu pentru a salva un copil, însă, prin simplul său gest, a salvat puțin din demnitatea noastră, a tuturor românilor care muncim în mod onest în străinătate, și fiecare gest al românilor similar cu cel al lui Daniel contribuie la fel de mult la salvarea acestei demnități.
