Patru românce dintr-un orășel italian, exemplu de perfectă integrare prezentat în presa locală

În Alba, un orășel italian din provincia Cuneo (Piemonte) care la data de 31 decembrie 2018 se bucura de o populație de 31.506 persoane, există o comunitatea românească foarte bine integrată care reprezintă aproape 5% din populația totală a localității, Mai exact, 1.515 cetățeni români rezidenți acolo în mod oficial. Faptul că românii noștri s-au integrat foarte bine în acest oraș este demonstrat și de patru articole scrise de Francesca Pinaffo și publicate toate vineri, 20 decembrie 2019, de către ziarul local Gazzetta di Alba, articole în care patru românce rezidente de mulți ani în Alba sunt prezentate ca fiind un exemplu al bunei integrări .

Poveștile de integrare ale româncelor noastre sunt scurte și, în mare parte, compuse din declarațiile lor despre cum văd viața în Italia, dar prezintă ingredientele esențiale integrării cetățenilor români într-o țară care, din punct de vedere politic, devine tot mai naționalistă și descurajează chiar integrarea cetățenilor străini. Faptul că au reușit să treacă peste obstacolele cu care orice imigrant se confruntă într-o țară străină în care vrea sau este nevoit să se stabilească și au respectat mereu legile și cultura italienilor, fără să renunțe la propria identitate culturală, le-a făcut pe aceste patru românce demne de a fi prezentate ca un exemplu de perfectă integrare în Italia.

Ana Maldan, 40 de ani, proprietare unui magazin alimentar din Alba. Foto: gazzetadialba.it

Ana Maldan – proprietara unui magazin alimentar

Ana are 40 de ani și locuiește în Alba de 10 ani, iar în urmă cu doi ani a deschis un mic magazin alimentar pe Corso Piave, scrie jurnalista italiancă.

„M-am mutat la Alba deoarece câțiva prieteni de-ai mei locuiau deja aici și m-am simțit foarte bine de la bun început. Și cei doi copii mei – fiica cea mare studiază la liceul de științe umane „Da Vinci” și cel mic merge la grădiniță – n-au avut vreodată probleme de integrare, asta și din cauză că au trăit practic toată viața aici”, povestește românca.

În magazinul său, Ana vinde produse românești și circa 60% din clienții săi sunt români, după cum relatează chiar ea, în timp ce restul clienților sunt atât italieni, cât și alte naționalități. Acesta este și motivul concret, de fapt, pentru care femeia româncă este un exemplu foarte bun de integrare, nu doar într-o țară străină, ci și într-o comunitate multiculturală.

În Italia însă lucrurile nu stau tocmai bine pentru cei care au decis să deschidă o activitate comercială, având în vedere presiunea fiscală mare din acești ani, iar conaționala noastră a fost și ea afectată de asta.

„Din păcate, fără reduceri de impozite și împovărați de taxe, riscăm cu toții să închidem afacerile, atât italieni cât și străini. Sper să se schimbe ceva, fiindcă altfel situația nu este prea roză. Mulți dintre conaționalii mei au ales să se întoarcă în România în căutarea unui viitor mai bun: în Italia, cu un două salarii și o familie, este tot mai greu să ajungi la sfârșit de lună, mai ales când costul traiului este ridicat”, a mai adăugat Ana.

Georgiana Sardariu, 29 de ani, responsabilă cu gestionarea unui restaurant și a unui hotel. Foto: gazzetadialba.it

Georgiana Sardariu – responsabilă cu gestionarea unui restaurant și a unui hotel în centrul orașului

La numai 29 de ani, Georgiana studiază, face carieră, este mamă și demonstrează tuturor, cum spunea scriitorul Cezar Petrescu, că viața poate fi trăită oriunde și nu decorul este important, esențială este intensitatea cu care trăiești. Tânăra noastră conațională a venit în Italia când avea doar 16 ani și a terminat liceul aici, apoi s-a înscris la facultate.

„Prima care a venit în Alba a fost mama mea, care a găsit de lucru aici datorită unor prieteni. Odată ce situația ei a devenit stabilă, am venit și noi, copiii. Am mers la școală aici, începând cu clasa a 8-a, continuând apoi cu liceul științific Cocito și universitatea: m-am înscris la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor și sunt foarte aproape de obținerea diplomei”, a povestit Georgiana pentru publicația menționată mai sus.

În ceea ce privește modul în care a fost primită în rândul comunității locale din Alba, românca recunoaște că s-a lovit și de mici neplăceri, dar lucrurile bune de care a avut parte au fost mult mai mari pentru a mai da atenție celor neplăcute.

„M-am integrat imediat foarte bine, chiar și la liceu, chiar dacă încă mai aveam câteva dificultăți în ceea ce privește limba. Am primit mereu un sprijin mare, atât din partea profesorilor cât și din partea colegilor. În mod special din partea prietenei mele, Stefania, care m-a făcut practic să devin un membru al familiei sale. Unele episoade de discriminare au fost, dar atât de mici încât au fost șterse de tot binele pe care l-am primit”, a mai spus tânăra noastră conațională.

În urmă cu 3 ani, Georgiana a devenit mamă și își dorește ca fiul ei să vorbească atât limba italiană, cât și cea română.

„Este satisfacția mea cea mai mare și sunt bucuroasă că va crește vorbind atât italiană cât și română, pe care o aude vorbind în casă. În ceea ce privește munca, sunt mulțumită de rolul meu”, a încheiat Georgiana.

Nicoleta Sârbu – infirmieră la spitalul din localitate

Are aproape 20 de ani de când a venit în Italia și lucrează ca infirmieră la spitalul din Alba, o meserie pe care Nicoleta o practica deja când a plecat din România. Studiile din România însă nu-i erau recunoscute aici, de aceea, înainte de a se angaja ca infirmieră, a fost nevoită să lucreze și în alte sectoare.

„Am venit în Italia în anul 2000, fiindcă știam că este o mare nevoie de infirmiere, o problemă care există și în prezent. Eram deja infirmieră în țara mea, dar aici diploma românească nu era valabilă, așa că am început procesul birocratic și de pregătire profesională pentru a putea lucra și în Italia ca infirmieră. Între timp, am lucrat ca simplu muncitor în agricultură și într-o societate care produce miere. Toți au fost mereu amabili cu mine, ajutându-mă mai ales să învăț limba”, a povestit Nicoleta Sârbu, în vârstă de 45 de ani.

În prezent românca noastră este măritată cu un bărbat italian și este mama a doi copii. În opinia ei Italia s-a schimbat puțin în rău în ultimii ani, lucru pe care nu ezită să-l spună și în fața jurnalistei de la Gazzetta di Alba.

„Există mai multă furie între persoane și astfel mi s-a întâmplat să trăiesc și câteva episoade de discriminare, dar aici mă simt oricum acasă și sunt convinsă că a fi multiculturali este o valoare adăugată pentru o comunitate”, a explicat românca.

Rămâne însă nostalgia și dorul de casă…

„Știu că va rămâne mereu și nu se putea altfel (dorul de casă – n.r.). Dar între timp și țara mea s-a schimbat și poate că România pe care mi-o amintesc eu nici nu mai există. Important este să mențin o legătură continuă cu familia mea rămasă acolo, cu mama mea, care vine adesea în vizită aici în Italia”,  a mai spus Nicoleta.

Gabriela Dascălu, 43 de ani, fost candidat la consiliul comunal din Alba. Foto: gazzetadialba.it

Gabriela Dascălu – fostă candidată la consiliul comunal din localitate

Gabriela Dascălu, în vârstă de 43 de ani, este originară din Iași și are o diplomă în Inginerie Agricolă obținută la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din orașul natal, care i-a fost recunoscută și în Italia în anul 2011. Conaționala noastră a venit în Italia în urmă cu 20 de ani și în 2008 s-a stabilit în localitatea Alba, iar în luna martie a anului 2010 a obținut și cetățenia italiană.

În 2003 a obținut diploma de Mediator Intercultural și timp de 14 ani a operat în acest rol în Piemonte, în special în zona localității Alba, pe lângă școlile de orice grad. Gabriela s-a ocupat de integrare și a lucrat la mai multe proiecte de educație interculturală, colaborând totodată și cu Serviciile Sociale, Poliția, Procuratura, Agențiile de Muncă și serviciile primăriilor dedicate cetățenilor străini. În luna mai a acestui an conaționala noastră a candidat pentru un loc de consilier comunal în oraș, dar nu a reușit să obțină voturile necesare.

„Când m-am mutat în Alba, eram foarte puțini (cetățeni români – n.r.) în comparație cu câți suntem astăzi, dar nu au existat niciodată obstacole majore pe planul integrării. Asta și din cauză că există multe puncte de legătură între România și Italia, pornind de la limba de origine neo-latină, dar și religie, cum ar fi: în 95 la sută din cazuri românii sunt creștini ortodocși. Motivele din spatele exodului românesc sunt cele tipice fenomenului migrator, având ca scop principal căutarea unui loc de muncă și o condiție economică mai bună. Pe planul muncii, prezența românească este ridicată în sectoare precum cel socio-sanitar, asistența familială sau în zona industrială”, a povestit Gabriela într-un interviu acordat publicației citate.

Întrebată dacă românii, ca și comunitate, sunt uniți în afara țării, răspunsul Gabrielei vine spontan: „Mai puțin decât alte comunități.”

„Familiile de români sunt foarte unite, dar nu avem tendința să ne întâlnim pentru evenimente din comunitate, cum ar fi de Ziua României, de exemplu. Există însă o anumită armonie între persoanele care fac aceeași muncă, cum ar fi între femei care lucrează ca asistente familiale, care adesea se întâlnesc în ziua liberă pentru a povesti și a petrece timpul împreună”, a spus românca.

Despre fenomenul de întoarcere a românilor în țară care se desfășoară de câțiva ani încoace Gabriela Dascălu spune:

„Motivul este de tip economic: Italia de astăzi nu mai este cea din anii ’90 sau de la începutul anilor 2000 și cam greu se mai ajunge la sfârșitul lunii cu chirii și diferite cheltuieli. De aceasta numeroase familii, chiar și cele care sunt rezidente în Italia de mulți ani, aleg să se întoarcă în țară, bazându-se pe faptul că în România mulți au o casă de proprietate personală și legături solide pe care să conteze: a rămâne în Italia pentru mulți nu mai are sens, dacă sunt obligați să se îndatoreze.”

Trimite acest articol și prietenilor tăi
Publicitate
 
Formația Ritmix din Torino