Ancora
De m-ar călăuzi mâna ta,
n-aş mai fi legat
de ancora asta
ca pe un copil nenăscut.
Timizi poeții
şi în lumea asta
sunt peşti hăituiți
ce din apă fixează undița..
o, de m-ar călăuzi mâna ta
mi-aş lăsa amprentele astea pe nisip
ca să nu prezint imediat urme
şi m-aş lăsa să mă duc
unde orzul topeşte aurul lui
într-o aparență inefabilă
care amestecă un cuib la cerul lui
şi leagă iedera de zid
fiindcă trupul tău n-are glas
şi glasul ăla n-are sunet
pentru o inimă ce nu poate rezista
la forța unei iubiri fără sfârşit.
O, de m-ar călăuzi mâna ta
şi eu aş simți-o…
Luca Cipolla
