Nicolae Beldiceanu (n. 26 octombrie 1844, Preutești, județul Baia – d. 2 februarie 1896, Iași) a fost un poet și prozator român. Citește mai mult…
Apusul soarelui
În purpură şi aur, apune sfântul soare,
El sărutări trimite la fiecare floare;
Apusul scânteiază de raze aurii,
Şi apele albastre devin trandafirii.
Pe insula cu nuferi, pe trestie înaltă,
Se joacă două presuri, doi zburători de baltă;
Pe deasupra zboară, trec raţele în rând;
Nagâţul se roteşte şi ţipă când şi când.
Senin curat e cerul, abia vântul adie,
Iar trestia pe baltă se mişcă, se mlădie;
Furnică pe sub ape un şir de peştişori,
Apusul îi priveşte cu ochi scânteitori.
Din papura cea verde o broască verde sare,
Şi pe oglinda apei se face un cerc mare, –
Şi cercul mereu creşte – apoi pe nesimţit
Dispare, pe un luciu de raze aurit.
Dar ce s-aud, ce glasuri, ce şoapte ies din baltă? –
Prin razele de soare deodată se arată
Doi faguri de viaţă, doi muguri iubitori,
Două copile albe, cu sân de albe flori.
Copilele frumoase, voioase, râzâtoare,
Volocul cel cu peşte îl trag pe mal la soare,
Şi apa oglindeşte albastre bucurii,
Ş-albastrul, forme albe, – copile serafii.
Cămeşele lor ude de sânuri stau lipite;
Sub alba ţesătură se află tăinuite
Dulci forme de iubire, rotunde năluciri,
Comori de frumuseţe, de albe fericiri.
Iar soarele pătrunde prin inul cel subţire,
La peptul care poartă fragi tineri de iubire;
El pune flori de aur pe sân copilelor,
Şi călduros şi dulce sărută ochii lor.
Nicolae Beldiceanu
