Poezia zilei: „Avuzul” – Emanoil Bucuţa

Emanoil Bucuța (Emanoil Popescu) (n. 27 iunie 1887, Bolintin-Deal, Giurgiu – d. 7 octombrie 1946, București) a fost un scriitor și bibliograf român, membru corespondent al Academiei Române (1941). Citește mai mult…

Avuzul

Prea slab de azi, prin ură sau căinţă,
Să-mi rup din piept atâta suferinţă
Şi peste tot ce-a fost încet să las,
Ca o perdea, uitarea fără glas;

Ne’ngăduit nici să suspin Cuvântul
Ce sună’n ape, trece lin cu vântul,
Cu tine’n foşnetul micuţei rochi,
În datul mâinii, licurul din ochi:

Şi osândit să-mi stai alături bună,
Când toate’n jurul meu vuesc furtună,
Iar dacă dau să’nfrâng aceste legi,
Să urci sprânceana şi să nu’nţelegi;

Aş vrea să-mi iau fiinţa’n mâini acuma
Şi s’o sfărâm doar pulberea şi spuma!
Apoi să nasc din nou, dar fără simţ,
Nici tălpi de-argint; sau aripi mici cu zimţ;

Să nu fiu cartea’n care – opreşti un deget,
Nici patu’n care întri, doar eu preget,
Icoana din perete să nu fiu,
În care’n aur doarme Sfântul Fiu;

Ci, risipind reci curcubee’n ramuri,
Avuzul care cântă’nalt la geamuri,
Şi-l poţi zâmbind, privi de-atâtea ori,
Că’n flori se naşte, cade iară’n flori.

Emanoil Bucuţa

DISTRIBUIE
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol