Mihail Cruceanu (13 decembrie 1887, Iaşi – 7 iulie 1988, Bucureşti) – poet şi prozator. Primul dintre cei şase copii ai Ecaterinei (născută Petroveanu) şi ai medicului Mihail Cruceanu, Cruceanu termină ciclul primar în localitatea natală.
Cel secundar însă îl parcurge, din cauza deselor mutări ale familiei, stabilită în cele din urmă la Târgu Jiu, în mai multe oraşe: Ploieşti, Piteşti şi în Bucureşti, la Colegiul „Sf. Sava”, unde îşi trece, în 1906, bacalaureatul. În ciuda peregrinărilor, elevul învaţă bine, într-un an câştigând concursul „Tinerimei române”. Citește mai mult…
Bătrânul sol
Dac-ai plutit,
S-arăţi corabia în care
Ai străbătut întinsa mare,
De ani slăbit.
De vii călare,
Arată-mi calul plin de foc,
Ce te-a purtat, din loc în loc,
Fără-ncetare.
De vii pe jos,
Să-mi dai toiagul
Cu care tânărul frumos
Porni, şi-ajunse azi “moşneagul”.
Dar el tăcu,
Şi mâna galbenă-mi întinse;
Tăcerea sufletu-mi cuprinse;
Şi el tăcu…
Mihail Cruceanu
