,,Puţini ştiu cã Toma Michinici scria şi poezie, deoarece a fost extrem de zgârcit cu publicarea. În 1990, dupã ce am înfiinţat revista „Colibri“, i-am cerut colaborarea. Mi-a oferit un întreg caiet de sonete, din care i-am publicat în mai multe numere de revistã. În larga-i generozitate mi-a spus de la început cã nici mãcar nu doreşte sã-i plãtesc ceva pe ele, ci doar sã le public şi atât.Dupã 1990 a fondat o editurã, dar, din pãcate nu şi-a putut duce la împlinire programul, fiindcã moartea l-a rãpit dintre noi la o vârstã la care ar fi putut sã-şi dea întreaga mãsurã de scriitor.” – Florentin Popescu
Cade o stea pe o mie de fețe
Zgârâind trupul nopții de ger
ochiul meu e mai bogat în tristețe
cu golul născut în cer
scârțâie fulgul sub talpa mea
pașii scot cuie din stradă
oare chiar a murit o stea
sau se-ndeamnă să cadă?
acasă au spart călimara
sorii cei negri din universuri
eu îmi aprind ţigara
din soba flămândă de versuri
iar acum am să dorm
e destul pentru o viață de om
Toma Michinici
