Poezia zilei: ”Când stăpânul nu-i acasă” – Emil Gârleanu.

171

Emil Gârleanu (n. 5 ianuarie 1878, Iași, d. 2 iulie 1914, Câmpulung) a fost un prozator, regizor, scenarist de film și jurnalist român. Fiul lui Emanoil Gârleanu, colonel și al Pulcheriei, născută Antipa. Începe liceul la Iași în 1889 dar se retrage și se înscrie la Școala fiilor de Militari, unde devine coleg cu Jean Bart, apoi intră la Școala de Ofițeri de Infanterie, unde devine coleg cu Gheorghe Brăescu. A fost sublocotenent în armata română, dar este exilat la Bârlad pentru activitatea sa publicistică, interzisă de regulamentul militar. Citește mai mult pe Wikipedia.

Când stăpânul nu-i acasă

Când stăpânul nu-i acasă,
Este…vai de cașcaval.
Pentru bietul șoricel,
E prea mult – în așa hal,
De când e, n-a mirosit
Vreun brânzet…

L-aţi auzit?

Caşcavalul ăsta-l trage
De mustăţi, ca să îl bage
În belea.

Şi el nu vrea!?

Mai încolo,-ntr-o firidă,
E pisica. Ce perfidă!
Hoaţa, încă nu se-avântă,
Deşi brânza o încântă.

Dar parcă şi şoricelul,
Ce se ţine, mititelul,
Tare,
În ascunzătoare.

Doar dulăul nu îi place,
Corbici,
Că n-o lasă-n pace
Şi o latră ne-ncetat.

Corbici ăsta,
Un turbat!

Stai,
Că iese şoricelul,
Chiţăind cum îi e felul
Îndreptându-se degrabă
Către brânză,
Când o labă
De pisică ce-l iubeşte
Pe dulap îl răstigneşte.

Dar de ce nu îl mănâncă
Din priviri,
Nu ştie încă,
Fiindcă-i tare ameţit.

Corbici!

Corbici a venit
Şi pe labele din faţă
S-a proptit,
Gonind pe hoaţă.

Doar la caşcaval şi el
Are dreptul, că-i fidel
Şi de-un an slujeşte-n casă,
Când deasupra,
Când sub masă.

Hopa,
Iată-l pe stăpân,
Flămând, după-atâta muncă,
Bucuros de caşcaval,
Cum îl taie…

Şi-l?

Mănâncă!

Asta fu.

S-a dus brânzetul…

A rămas numai regretul
Din privirile-nciudate
Ale celor trei făpturi…

Şi un gust amar prin guri!

Emil Gârleanu

Distribuie acest articol:
 
Urmărește-ne pe Facebook: