Poezia zilei: „Colindul celui fără de ţară” – Adrian Păunescu

Adrian Păunescu (n. 20 iulie 1943, Copăceni, județul Bălți, România, astăzi în Republica Moldova — d. 5 noiembrie 2010, București) a fost un autor, critic literar, eseist, director de reviste, poet, publicist, textier, scriitor, traducător și om politic român. Citește mai mult…

Colindul celui fără de țară

Unde-ai fi şi unde te-ai tot duce
Cât ai fi de rău sau cât de bun,
Că mai crezi sau nu mai crezi în cruce
Cel mai greu îţi este de Crăciun.

Când se strâng străinii pe la case
Şi aprind lumini în pomii lor,
Ţi se face mare frig în oase
Şi de ţară ţi se face dor.

Cumpără-ţi un cântec de pe piaţă
Şi-o să-ţi cadă nendoios cu tronc,
Şi-ai să-l ţii cu tine-ntreaga viaţă
Imigrant and very tragic song.

Bate vântul, bate dinspre ţară,
Suflă-n răni cu sare şi pelin,
Bate vântul şi te-nchide-afară,
Rudele în vizită nu vin.

Uite, Anul Nou cu dor de casă
Cum e ea, mai bună sau mai rea,
Amintirea-n pace nu te lasă
Pân-la comă în zadar vei bea.

Poţi să ţii şi două, trei neveste
Ştii prea bine, toţi suntem la fel,
Însă ţara numai una este
Emigrant atât de singurel.

Mori aici şi nimeni nu te-aude
Dar visează tot ce-ţi e pe plac,
Că te bărbiereşti si pleci la rude
Şi găseşti pe masă cozonac.

Bate vântul plin de dor de ţară
Ţi se face dintr-o dată rău,
Bate vântul şi te-nchide-afară,
Nu ştii ce să faci cu trupul tău.

Nu e mare lucru, ştii prea bine
Alţii mese mai bogate pot,
Dar un simţământ e viu în tine
Că acasă e mai mult ca tot.

Din puţinul lor, ai tăi vor face
Tot ce pot să fie fericiţi,
Să petreacă-n linişte şi pace
Să mai râdă şi să bea un sprit.

Unde-ai fi şi orice-ai fi, bătrâne,
Parcă dorul şalele ţi-a frânt,
Şi atât din tot îţi mai rămâne
Să te-aşezi cu faţa la pământ

Şi să plângi când toţi în sărbătoare
Hohotesc de parcă te-ar sfida,
Şi să plângi durerea ta ce-a mare
Şi să plângi de dor de ţara ta.

Adrian Păunescu

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Te-ar mai putea interesa

Publicitate
Susține publicația noastră!