Poezia zilei: „Disputa cu timpul” – Constantin Popa Istriţeanu

Disputa cu timpul

La un moment dat, îi vom cere socoteală timpului
Care ne-a albit şi rărit părul
Şi pielea feţei din întinsă şi catifelată
Odată cu nisipul din clepsidră
E mai subţire, mai decolorată, puţin mai ridată
Dar – tot el,
Ne-a oferit multe bucurii
De când ne naştem şi suntem copii
Până în ziua când îl luăm la întrebări.
În această fereastră a lui:
Am trăit, am învăţat, am iubit,
Am zămislit şi alte vieţi
Am fost şi trişti, dar şi veseli
Şi din toate, am rămas cu amintiri
Pe care le retrăim
Unele, chiar şi-n ziua în care cu timpul ne ciondănim,
Dar el ne lasă, să ne lamentăm, să ne supărăm
Uneori să jubilăm,
De toate ale vieţii, pe care le-am trăit
Apoi, ne ia cu el
Să-l însoţim
Şi să fim,
Împreună cât ne e dat
Şi pe cap, fiecare din noi, de el mângâiat
Dar şi mirat, de-a lui trap peste noi avântat!
Aici undeva, pe-o planetă mică, pierdută
În acest, copleşitor Univers!

Constantin Popa Istriţeanu

Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol