Panait Cerna, pe numele său de naștere Stanciof, de origine bulgară, (n. 25 septembrie 1881, Cerna, județul Tulcea – d. 26 martie 1913, Leipzig) a fost un poet intimist, romantic minor sau tradiționalist român, un epigon al poetului Mihai Eminescu. Citește mai mult…
Ecouri
Când, după zile lungi de jale
Ce-au mângâiat un trist amor,
Vă întâlniţi pe-aceeaşi cale,
Înlănţuiţi de-acelaşi dor,
Grădinile în mii de feţe
În cinstea voastră înfloresc,
În crâng v-adastă cântăreţe,
Ce numai pentru voi doinesc;
De deznădejdi de mai-nainte,
Acuma să zâmbiţi vă vine
Ş-un gând vă luminează-n minte,
Că viaţa-i cel mai mare bine.
Pe toate pune stăpânire
A voastră inimă măiastră…
Nu, nu! Atâta fericire
Nu poate fi numai a voastră!
Se pare că, nerăbdătoare,
Vieţile din viitor
Aud a voastră sărutare
Din noaptea nefiinţei lor.
Şi, dacă nebunii divine
Vă smulg în ceruri, tremurând,
E că un neam întreg ce vine
Se bucură cu voi în rând;
Şi, dacă-n ora fermecată
Asemeni zilelor păreţi,
E că trăiţi, ca-n vis, deodată
Atâtea mii şi mii de vieţi…
Sămănătorul, IV, nr 24, 12 iunie 1905
Panait Cerna
