Femeia boabelor de rouă
femeia născută
din boabe de rouă
mai creşte când ninge
mai creşte când plouă
când lung te priveşte
cu multă sfială –
ea poartă în ochii-i
discreţi – umezeală
când trece pe poduri –
în valuri îi scapă
privirea – şi apoi
se-aruncă în apă…
rămâi fără ea –
prietenu-mi spuse –
femeia pe râuri
se duse… se duse…
o vezi? ai pierdut-o
îmi spuse şi râul…
plouat este cerul
plouat este grâul
încuieţi în casă
când ninge… când plouă…
femeia născută
din boabe de rouă
