Poezia zilei: „Întâia chemare” – Horia Niţulescu

Născut pe 6 octombrie 1914, jud. Constanţa, plecat în veşnicie in iunie 1982. În 1936 termină Facultatea de Teologie. Publică volumele „Toamnă în paradis” – 1943 și Drumul soarelui – 1944. Citește mai mult…

Întâia chemare

Toţi am plecat sub un soare străin,
În căutarea soarelui, minunatul.
Drumul soarelui, ah, drumul amar!
Pe ce hartă oare stă scris tristul itinerar?
Vara agoniza glorios, în frunzele salcâmilor,
În platanii încă verzi de pe bulevarde,
În neuitate amurguri când ne plimbam gravi,
Plini de întristate aduceri aminte.
Femeile mai în vârstă ne priveau cu fereală,
În uniformele noastre noi, care miroseau a naftalină.
Fetele însă habar n-aveau ce-nseamnă războiul.
Una, cea mai dragă mie, îmi spunea mereu:
Ce frumos trebuie să fie pe-acolo!
Să-mi aduci şi mie ceva din Rusia.
Ne plictiseam de zor aşteptând ordinul nevăzut,
Din cine ştie ce mape ale destinului.
Eram totuşi veseli nevoie mare şi
Mesele noastre se ţineau lanţ,
Uneori până spre luceafărul de dimineaţă.
Plutea parcă un aer de sărbătoare.
Speranţele ne învăluiau ca nişte steaguri.
Fluturau în preajma noastră numai zile de aur.
Ah, tinereţea noastră juca în scumpele baniere.
N-aveam timp să fim trişti.
Ne lustruiam armele, cuminţi.
După deal făceau ultimele trageri cei de la mitraliere.
Când ne-a chemat domnul colonel în birou –
Parcă-l văd, cu fruntea luminată de lampă –
Privea o hartă. Dar eu ştiu că nici n-o vedea,
Aşa cum sta descifrând alte hărţi,
Mai tainice, ale zilei de mâine.
De-odată a tresărit, şi-a scos ochelarii:
– Băieţi, peste două zile plecăm!
Şi ne-a întins o mână mare şi caldă.
Noaptea, plânsul locomotivelor din gară
Răzbătea până la fereastra mea,
Ca ţipătul unei păsări speriate.
Vântul se umfla în perdele şi arome tari
De călătorie veneau dinspre mare.
Mă ridicam prin întuneric şi închideam
Uşor fereastra dinspre lume.
Şi aşa, am plecat îmbrăcaţi numai în fier
Să culegem luna, ca pe-un trofeu, în baionete –
Drumul ne era scris, ca într-un oracol, sus pe cer…
De ce plângeau, oare, nemângâiatele mame, tristele fete?

Horia Niţulescu

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Te-ar mai putea interesa

Publicitate
Susține publicația noastră!