George Mărgărit (1923 – 1961) este născut în satul Tomeşti, lângă Iaşi, la 27 ianuarie 1923.
A absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie din Iaşi, secţiile franceză şi filosofie, în 1945. Şi-a luat licenţa în 1946. A murit la 29 august 1961. Este înmormântat în cimitirul sanatoriului Bârnova, lângă Iaşi.
A fost redactor la ziarele “Victoria“ (Bucureşti), “Moldova liberă“ (Iaşi), “Lupta Moldovei“ (Iaşi) şi la revista “Iaşul nou“, apoi “Iaşul literar“, unde o vreme a fost şi redactor şef adjunct.
A publicat versuri şi în: “Contemporanul“, “Flacăra“, “Flacăra Iaşului“, “Gazeta literară“, “Revista fundaţiilor“, “România liberă“, etc.
Mithridate
Lui I. M. Marinescu, profesorul meu
Otravă simt pe-ntregul cer al gurii,
Mi-i limba străpezită de veşnic ulcerat,
Şi scrijelat încet de unghia torturii,
Mă sting sub clopotul îndurerat.
Ca pe-o femeie stearp-a întâmplării
M-a legănat viaţa-n dezmierdări
Şi m-a zvărlit la ţărmul înserării,
Crispat de ţipătul atâtor încordări.
Născut ori prea devreme ori întârziat,
Eu am trăit din ai legendei muguri,
Cu verbu-am fost să fiu înzodiat
Şi-am ars în propriile-mi ruguri.
Cu aripi frânte vulturii din mine
S-au misuit atât de leneş în azur
Şi timpului de soare care vine
Nu i-au lăsat decât un obosit contur.
George Mărgărit
