Pe sub fereastră
Pe sub fereastră curge-un râu:
Tot lacrimi de-ale mele;
Copilele cu flori la brâu
Îşi spală faţa’n ele.
Şi râd cu râsul lor nebun,
Când turmele-şi adapă,
Şi nu-nţeleg, dacă le spun
Că-s lacrimi, nu e apă.
Vin şi bătrânele din sat
Cu limba lor subţire
Şi ţin în drum de mine sfat:
– Că n’am nici o’nrudire,
Că numai doine port în cap
Şi cânturi de iubire,
Că nu-s destoinică să sap,
Să leg nu ştiu trei fire…
C’o mână întinsă pe răsboiu
Cu alta ‘ntru cocleţe,
Ascult, ascult, fără să vroiu
Poveştile ‘ndrăsneţe.
Iar când mă doare-atâta sfat
Ş’atâtea vorbe rele,
Închid oblonul dinspre sat
Şi-mi cânt doinele mele.
Maria Cunțan
