Ioan Alexandru (n. Ion Șandor Janos[1] 25 decembrie 1941, Topa Mică, județul Cluj – d. 16 septembrie 2000, Bonn, Germania) a fost poet, publicist, eseist și om politic român. A fost membru fondator și vicepreședinte al PNȚCD, deputat în legislatura 1990-1992 și senator PNȚCD de Arad în legislatura 1992-1996. În legislatura 1990-1992 a fost membru în grupul de prietenie cu Polonia. Citește mai mult…
Ținut românesc
Cât de puține în grija mea-s lăsate
Pe deal o turmă, clopotul pe sate,
Păduri și stele se țin de noi departe
Și câte fi-vor dincolo de moarte.
Până la groapa cu-o lumină-n mâna
O însoțesc pe maica mea bătrână,
Cu jarul din cădelnița aprinsă
Pecetluiesc țărâna necuprinsă.
Un pumn de grâu și vin o picătură
Și două vorbe spuse din scriptură
Și-o lacrimă în sat de mai rămâne
Trăim din ea ca focul în tăciune.
Cât de mult e dat fără de mine
Să-și petreacă stingerea de sine,
În jurul casei cât un strop de rouă
E o grădină dată pe din două.
Într-un ungher icoana și leagănul la grindă
Și hăiți de lupi în noaptea de colindă.
Ioan Alexandru
