Ultima ţigară
Stând întinşi
Pe ţiglele tari ale acoperişului
Priveam printre nori,
Printre stele…
Ai scos ultima ţigară
Şi ai strâns pachetul în pumn.
Cuvintele de plumb
Se ridicau şi se pierdeau în fum.
Sorbeam păgân
Aerul rece în plămâni
În lumea noastră verde
Şi fără de stăpâni.
De-atuncea a trecut atâta timp
În care-am rătăcit
Pe drumul gol şi nesfârşit,
Şi nesfârşit.
Alexandru Ioan Văduva
