Povestea de succes a unui român din Italia. „La început a fost greu, dormeam pe stradă și mâncam resturi”

Mulți români din Italia au câștigatul respectul celor din jur prin onestitatea, îndemânarea și spiritul de inițiativă de care au dat dovadă, prin curajul de a lua viața de la capăt și prin forța și determinarea cu care au clădit afaceri prospere într-o țară unde la început nici limba nu o cunoșteau prea bine sau chiar deloc. Un exemplu de acest fel este cel al românului Gabriel Bălan, om de afaceri de lângă Milano, care a clădit în Italia un mic imperiu și a dat de lucru la 550 de conaționali. Povestea sa de emigrant ajuns antreprenor cu o afacere de milioane de euro a fost prezentată într-un reportaj realizat de Observator.

A venit în Italia în luna iunie 1998, pe când avea numai 17 ani. A călătorit cu trenul, ascuns sub o cușetă. Mamei sale i-a spus că pleacă în Ungaria, să caute ceva de muncă pe perioada vacanței, dar destinația sa a fost alta. A ajuns la Torino, fără niciun ban în buzunar, într-o țară pe care nu o cunoștea, dar înarmat cu o voință de fier și cu o determinare de nestăvilit.

O săptămână, a dormit pe bancă în parc și s-a hrănit cu resturile lăsate de oamenii din piață. „Nu o să uit niciodată că primul panini pe care l-am luat acolo mi-a căzut pe jos de față cu toți turiștii. L-am luat de pe jos, l-am șters și l-am mâncat”, a povestit omul de afaceri român.

A lucrat la început ca muncitor în parcurile de distracție și ca sudor, iar puținii bani pe care îi câștiga îi trimitea pe toți acasă, părinților. Și dacă la început lucra pentru 10 euro pe zi, astăzi, românul nostru are o afacere de milioane de euro.

Firma lui se ocupă cu încărcarea și repararea tonomatelor de produse și cafea, iar zona unde își desfășoară activitatea este una destul de mare: „Se întinde de la Bergamo, coboară în jos la Torino, Genova, Bologna”, a explicat Gabriel.

Angajații săi au fost întotdeauna de naționalitate română, numărul celor pe care Gabriel Bălan i-a angajat la firma lui se ridică la 550, deși unii dintre ei l-au dezamăgit de-a lungul timpului: „I-am adus, i-am ajutat cu tot ce înseamnă, ne-au furat și ei la rândul lor. Nu mai sunt băieți serioși care să zică da, muncesc, am nevoie de un ban exact cum am făcut noi care am venit la început”, a spus antreprenorul român.

Gabriel Bălan, originar din Târgu Jiu, locuiește în Italia împreună cu soția și cei doi copii, născuți în Peninsulă. Legătura lor cu România este una puternică, în fiecare an merg în satul aflat la 20 de km de orașul său natal, unde au construit o casă. „Este boala emigrantului. Este o chestie ciclică, periodică, care la un moment dat te ia disperarea, te gândești la casă, te gândești la România, te gândești la pâine, pâinea aia cum este, dar e acasă la mine.”

Satul lor este unul părăsit de tinerii care au luat drumul străinătății. „Cam tot tineretul de pe strada asta, din satul ăsta, au trecut prin firma noastră. 10-15 băieți”, a mărturisit omul de afaceri român.

„Îmi lipsește țara mea. De multe ori o am în gând cu mine și dimineața, și la prânz și seara. Săraca țară bogată… Noi suntem un popor străin. Străin și de țara mamă, și de poporul care ne-a găzduit. Când mă întorc în țară, deseori ni se întâmplă să fim catalogați ca străini, veniră italienii cu figurile. Sufletul nostru este român şi vom fi întotdeauna români”, a ținut să precizeze Gabriel Bălan.

Dar despre o întoarcere definitivă, din păcate nici nu poate fi vorba: „Nu s-a construit un spital, nu s-a construit o şcoală nouă, aceleaşi lucruri de zeci de ani de zile. Ne întoarcem acasă în așa fel încât copiii noștri să fie nevoiți să emigreze și ei la rândul lor?”

Reportajul celor de la Observator îl puteți urmări AICI.

Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol
Imagine articol