Laura are astăzi 19 ani și locuiește la Torino, în Italia. Tânăra, a povestit pentru cotidianul Adevărul cum a fost abuzată de tatăl său vitreg când era doar o copilă, despre bătăile pe care ea şi mama ei le primeau şi despre cum au reușit ele să înfrunte și să treacă peste aceste traume. Destinele a două ființe, una este mama, constrânsă să plece la muncă în Italia de unde trimitea bani unui soț rămas acasă, în România, și care îi cheltuia pe băutură și cu alte femei. Cealaltă, o copilă, lăsată în grija soțului mamei, a tatălui vitreg, lovită, maltratată și obligată să privească filme porno alături de el.
Copilăria Laurei, într-un oraş de provincie din sudul României, a fost marcată de bătăi cu tubul de metal de la aspirator, de scoaterea cu forţa din casa bunicilor – singurul loc unde îşi dorea să trăiască -, de abuzuri psihologice, precum şi de neîncrederea unei mame plecată la muncă în Italia, care nu voia să creadă că soţul ei o înşela.
VIDEO aici.
Laurei i-a fost ruşine multă vreme să le spună ceva bunicilor şi mamei. La fel cum mamei sale i-a fost ruşine să recunoască că situaţia de acasă nu era una roz. Dominanţa ruşinii în astfel de cazuri e invocată şi de specialişti. Simona Voicescu, preşedintele asociaţiei Necuvinte, descrie societatea românească drept una dominată de nepăsare şi ruşine.
„Cred că în primul rând, este ruşine în România. Ne este ruşine să recunoaştem că suntem victime ale violenţei, ne este ruşine să cerem ajutor, iar nouă, ca şi trecători sau ca şi martori ai unei fapte de violenţă… Nu ştim să vorbim, nu ştim să comunicăm, nu ştim să cerem ajutorul pentru că nu am fost obişnuiţi. Am fost obişnuiţi să ne ţinem gura închisă, să păstrăm problemele pentru noi şi să le băgăm sub preş sperând să treacă. Asta este dinamica noastră. Dar lucrurile se schimbă. Nu vreau să mă înţelegeţi greşit. Lucrurile se schimbă, iar noi vedem asta”, mai spune Simona Voicescu.
Povestea Laurei, o puteți citi aici, pe site-ul Adevărul.
