M.J., o femeie în vârstă de 59 de ani, originară din Covasna, a trăit o viață zbuciumată care pare desprinsă dintr-un film dramatic. Abandonată la naștere și crescută într-un cămin de copii, a luptat să-și construiască o familie și să ducă o viață normală, dar viața i-a rezervat numeroase încercări și tragedii, relatează BZI.
În prezent locuiește într-un cămin social din Iași, dar povestea ei a început în Covasna, când a venit pe lume într-un cămin de copii, unde a fost abandonată de părinți.
Cu toate acestea, a depus eforturi considerabile pentru a-și construi propriul destin și o familie.
A reușit să-și întemeieze o familie în adolescență, dar destinul i-a rezervat noi necazuri. Iubitul ei a dispărut fără urmă chiar înainte ca ea să aducă pe lume copilul lor, lăsând-o pe tânără să se descurce singură cu un nou-născut la vârsta de doar 18 ani.
„Îmi aduc aminte că am născut sub cerul liber, la 7 luni. Nu știu cine m-a luat și m-a dus la spital, la maternitatea Cuza Vodă.
Acolo m-au ținut din milă, m-au văzut că muncesc, că ajut. Eu, când vedeam copii care erau abandonați, îi alăptam. Când am auzit cuvântul «mamă» nu mi-a venit să cred. Nu știam, eram mică. Mă învățau mamele de acolo ce trebuie să fac”, a declarat femeia.
În căutarea unui trai mai bun, M.J. a plecat în Italia, unde a răspuns unui anunț pentru un loc de muncă la cules de legume.
Cu toate promisiunile angajatorului pentru un salariu decent și cazare, realitatea a fost crudă. Ea și alți muncitori au fost supuși abuzurilor.
Muncitorii erau hrăniți cu mâncare în cantități mici, erau obligați să lucreze zilnic de dimineață până seara, iar condițiile de trai erau deplorabile.
Femeile erau supuse violenței și obligate la raporturi intime. M.J. a mărturisit că abuzurile erau o parte din viața lor de zi cu zi.
„Zic, măi, se câștigă bine în agricultură, e convenabil. Vai, dar nu a fost așa! Ce ne-au chinuit! Ne dădeau mâncare cu porția, ne puneau să muncim de dimineață până se făcea seară.
Ne aducea o găleată de aia de apă, cine apuca să bea apă, bine, cine nu, nu. Ne-au băgat într-o cabană unde nu aveam nici lumină, nici nimic. Nu eram plătiți deloc, ne băteau, ne chinuiau, femeile erau vio..te”, a spus M.J. cu lacrimi în ochi.
Cu ajutorul unei cunoștințe din România, femeia a reușit să fugă din această situație de coșmar și să se întoarcă în țara natală.
Acum, ea lucrează pe unde poate pentru a se întreține de la o zi la alta. Singurele suflete care o înțeleg sunt cei doi câini ai săi, o cățelușă numită Baba, primită de la fiul ei, și un bichon de 7 luni.
Conștientă că povestea sa de viață pare desprinsă dintr-un scenariu de film, M.J. ține un jurnal intitulat „Viață pentru viață”, în care împărtășește nu doar propria experiență, ci și poveștile altor persoane din căminele de copii și ale celor care au avut parte de abuzuri în străinătate.
Povestea sa este o mărturie a rezilienței umane și a puterii de a înfrunta adversitățile, indiferent cât de grele ar fi.
