România are un trecut important în industria petrolieră, iar acest lucru nu a trecut neobservat de jurnaliștii italieni de la Metalli Rari care, într-un articol de marți 27 august, notează: „România a fost prima țară care a produs petrol și Bucureștiul a fost primul oraș din lume iluminat de lămpi cu petrol lampant. Mai mult, prima rafinărie din lume a fost construită în apropiere de Ploiești, la nord de București, în anul 1856.”
„Cine va avea petrol va avea putere”, a scris francezul Henry Berenger într-o notă diplomatică la data de 12 decembrie 1919, în ajunul Conferinței franco-britanice de la Londra, privind Europa și viitorul Asiei Mici.
„La acea dată, cel mai mare producător de petrol din Europa, cu 104 companii petroliere și exporturi de petrol brut la nivel mondial, era România” – scriu italienii, apoi continuă: „O țară care se mândrea cu cea mai mare producție de petrol în 1857: 275 de tone. În anii următori i s-au alăturat și alte țări, precum Statele Unite (în 1859), Italia (în 1860), Canada (în 1862) și Rusia (în 1863).”
În anul 1857 Bucureştiul a devenit primul oraş din lume iluminat cu petrol lampant. Despre acest eveniment, italienii povestesc: „La 1 aprilie 1857, o mie de lămpi cu fitiluri au iluminat străzile Bucureștiului, capitala care a devenit primul oraș din lume iluminat cu petrol. S-a născut astfel o nouă profesie, cea de lampagiu. Acesta avea datoria să aprindă și să stingă lămpile, să curețe sticlele felinarelor și să aibă grijă ca acestea să funcționeze în mod corect.”
Cum s-au bătut marile puteri pentru petrolul românesc în Al Doilea Război Mondial ne relatează jurnaliștii italieni în același articol: «În timpul celui de-al doilea război mondial, România era cel mai mare producător european de petrol, de aceea a jucat un rol esențial în operațiunile militare ale Germaniei naziste și aliaților săi. Există înregistrări cu Hitler care spunea: „Fără petrolul din România nu aș fi atacat niciodată Uniunea Sovietică”. Ca urmare, rafinăriile petrochimice de lângă Ploiești au fost puternic bombardate de americani.»
În țara noastră, anul cu producția de vârf a fost 1976 cu 14,7 milioane tone de petrol extras. Producția de țiței a României s-a diminuat constant, concomitent cu creșterea importurilor. După anul 1990, rafinăriile românești au fost implicate în scandaluri intens mediatizate, acumulând datorii uriașe către stat.
Scurt istoric al industriei petrolului în România
În secolul al XV-lea sunt menționate gropile de păcură de la Lucăcești (cartier al Moineștiului, Județul Bacău (1440–1442), iar în secolul al XVIII-lea cele din sudul Depresiunii Dărmănești și în jurul localității Moinești. Italianul Marco Bandini relata în 1646 faptul că locuitorii din satele Mosoare, Poieni, Dofteana și Păcuri foloseau ca leac țițeiul extras prin puțuri. Mai târziu, Dimitrie Cantemir în „Descriptio Moldaviae” amintește de existența și exploatarea petrolului din această regiune.
Extracția petrolului este cunoscută în această regiune de peste cinci secole. Inițial reprezentată prin exploatări primitive, apoi începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea prin sonde mecanice și în zilele noastre prin foraje de mare adâncime, de la 150 m până la 1000 m, extracția a fost o prezență permanentă în peisajul industrial al zonei. Începuturile industriei petroliere în România au loc în bazinul Râul Trotuș, respectiv pe Valea Tazlăului și în Depresiunea Dărmănești. Mai târziu, perimetrele petrolifere se lărgesc mult, cuprinzând spații tot mai mari în zona carpatică.
Prima sondă cu foraj mecanic din România a fost fabricată și folosită la Poieni (Târgu Ocna) Bacău, în anul 1861 și consta în sapă percutantă cu prăjini de lemn.
Prima sondă comercială din lume apare în satul Lucăcești al orașului Moinești în jurul secolului XIX.
La Lucăcești, Bacău apăruseră deja primele distilerii de petrol cu caracter industrial încă din 1837–1840, urmate fiind de cea de la Moinești (1844). Acestea sunt primele distilerii din lume, pasul important ca România să aibă prima rafinărie, la Ploiești.
La începutul lui 1857, la Ploiești, se dădea în funcțiune „Fabrica de gaz” a lui Marin Mehedințeanu, care era și prima de acest fel din România și din lume. Era o rafinărie, cu o dotare primitivă, dar care a însemnat un mare pas către civilizație.
În anul 1996 a fost înființată Compania Română de Petrol, ca societate comercială pe acțiuni, constituită prin reorganizarea RAFIROM, PECO și PETROTRANS, care au fost comasate și și-au încetat activitatea. Compania Română de Petrol deținea toate cele zece rafinării din România, alături de câmpurile de extracție, de depozite și de stațiile de benzină.
În anul 1997 Compania Română de Petrol a fost împărțită, 8 dintre rafinării funționând pe cont propriu, restul activelor intrând în proprietatea Societății Naționale a Petrolului (SNP) Petrom. Astfel SNP Petrom a moștenit două rafinării (Arpechim Pitești și Petrobrazi Ploiești), toată fosta rețea de distribuție PECO, sistemul de conducte al PETROTRANS și dreptul exclusiv de a extrage țiței din câmpurile petrolifere din România.
În anul 2000 omul de afaceri Ovidiu Tender a cumpărat de la Statul Român societatea Prospecțiuni S.A, singura societate din țară care asigura prospecțiuni geologice pentru foraj.
În anul 2002, a luat naștere compania Petromservice prin desprinderea din Petrom a sucursalei Petroserv.
În anul 2004, OMV, grupul lider de petrol și gaze din Europa Centrală și de Est, a achiziționat 51% din acțiunile Petrom de la statul român pentru suma totală de 1,53 miliarde Euro.
