Român din Italia: „Am riscat să mor de la o infecție dentară fără simptome”

Se discută aprins despre tânărul de 31 de ani din Constanţa care a murit de la o infecţie la o măsea în urmă cu numai două săptămâni. Dacă n-aţi apucat să citiţi ştirea, recapitulez pe scurt:

Un tânăr care se afla la muncă în străinătate s-a întors în țară pentru a rezolva problema unei dureri de măsea. Ajuns la Spitalul Județean Constanța, în momentul internării la UPU s-a constatat că infecția îi coborâse în gât și torace și îi afectase până și creierul. A fost supus imediat unei intervenții chirurgicale, iar medicii au făcut tot posibilul să-i salveze viața. Deşi a fost supus la șase operații la gât și la plămâni, internat mai bine de două săptămâni la Secția de Terapie Intensivă, în comă indusă, intubat și ventilat mecanic, a fost totul prea târziu.

Nu ştiu câţi dintre cei care citesc sunt cu adevărat conştienţi de complicaţiile care pot apărea de la o banală durere de dinţi. Sincer, nici eu nu eram conştient, cu toate că nu e prima dată când aud că cineva moare de la o durere de măsea.

Din păcate, informarea şi prevenţia în stomatologie nu sunt o prioritate pentru mulţi dintre noi. Nu e uşor să poziţionezi dinţii pe acelaşi podium cu inima, plămânii, stomacul sau rinichii.

Ce scriu aici este o confesiune pe care sper să nu o citiţi printre rânduri. Astăzi este vorba despre mine, dar povestea se poate asocia cu toţi noi, cei care locuim în străinătate şi tragem (conştienţi, în cel mai bun caz) de durerile astea până la extrem: cu iluzia faptului că în România, cândva, într-un concediu mai lung şi pe bani mai puţini, o să le rezolvam noi pe toate. Sau, în cel mai rău caz, ne culcăm pe o ureche şi dacă n-avem nimic, nu mai trecem pe la dentist cu anii. Dar dacă o să fie prea târziu?

UP SERVICE DESPĂGUBIRI

N-am mai scris de mult, sunt ani. N-am mai scris de când am lăsat jurnalismul. Culmea, de aproape patru ani sunt directorul administrativ și comercial al celui mai mare centru stomatologic românesc din Italia, CrystalDENT. Scriu acum chiar printre pacienţi, în pauze, într-o zi de chirurgie, la fix o săptămână de la operaţia care (şi nu exagerez deloc) m-a salvat. Şi acum o să gândiţi fix aşa: „Du-te bă d-aici, fix tu, ditamai directoru’ de centru stomatologic, era să mori de la o infecţie de măsea?”

313321774_1463430727401730_3980327082283918353_n
Sergiu Balaban, director administrativ și comercial la Centrul stomatologic românesc CrystalDENT din Milano, via Carlo Marochetti, nr. 27, telefon: 800602602 sau 3272905566.

Da! Absolut toţi în viaţa asta am avut sau o să avem probleme cu dinţii. Mai mari, mai mici, unele pe care le vedem şi pe care le simţim, altele pe care doar un specialist le poate descoperi, şi altele, ca în cazul meu, pe care le poate vedea un specialist doar dacă are la îndemână instrumentele necesare.

Înainte să mă ocup de gestiunea centrului din Milano, prin 2017, am fost pacientul lor. Nişte plombe, o curăţare, ca orice om normal care ţine la dinţii lui. N-am avut mari dureri de dinţi niciodată, dar am fost ghinionist şi în adolescenţă mi-au fost scoase (evident că din disperare) vreo două măsele pe care am ajuns să le regret la 30 de ani. Anul trecut am prins curaj şi m-am programat la chirurgie, ca să le înlocuim cu implanturi dentare. Curaj, da, pentru că sunt bun pe parte de motivare şi comunicare, dar ca pacient sunt un fricos şi jumătate.

Colegii mei nu au nimic de demostrat nimănui, dar cu toată modestia din lume, CrystalDENT e vârf de lance în Lombardia atunci când vorbim de regenerări osoase, implanturi şi chirurgie complexă. I-am văzut pe colegii mei de atâtea ori făcând miracole încât pot cuprinde această afirmație cu amândouă braţele.

Captură de ecran 2023-04-07 175009n
O parte din personalul Centrului stomatologic românesc CrystalDENT din Milano, via Carlo Marochetti, nr. 27, telefon: 800602602 sau 3272905566.

Revenind la implanturile mele din luna mai 2022: înainte să mi le pună, chirurgul a cerut o Tomografie 3D ca să analizeze osul din toate dimensiunile şi să calculeze poziţionarea implanturilor din titan care mi-au înlocuit rădăcinile dinţilor scoşi – TAC care a ieşit perfect, nu urmă de leziuni, de infecţii, de lucuri care să dea de gândit.

Februarie 2023

Nu sunt medic, dar în toţi aceşti ani am învăţat cât de cât să le interpretez, să intuiesc şi să înţeleg simptomele.

De asta am început să-mi fac griji când am început să simt o presiune în zona sinusului. Aceeaşi pe care o simţim când suntem răciţi, senzaţia aia clasică de nas înfundat şi deranj pe care nu îl poţi localiza cu exactitate. De fiecare dată când puneam capul pe pernă mi se „înfunda” capul şi începeam să am dureri lejere de cap şi de dinţi. M-am plâns colegilor şi printre pacienţi m-au controlat. Am făcut totul cu mult calm pentru că toate examenele radiologice pe care le făcusem în 2022 nu indicau niciun fel de problemă.

- Continuarea după publicitate -

La consultaţia orală n-a ieşit nimic. Nu aveam carii care să justifice simptomele, nu aveam dinţi rupţi, nu exista niciun abces vizibil. Erau nişte plombe mai vechi, o măsea devitalizată care radiografic nu părea sa aibă probleme. Aşa că am refăcut radiografia. La fel ca în 2022, nu s-a văzut nimic semnificativ.

15 martie 2023

Iniţial s-a dat toată vina pe o traumă în masticaţie şi pe un deranj gingival, dar presiunea pe care o simţeam nu voia deloc să dispară şi colegii mei au cerut un nou TAC. Avantajul e că lucrez într-un centru care are de toate, inclusiv TAC, aşa că pe sfârşit de program am trecut şi prin RX. Dezavantajul (în situaţia dată) e că lucrând atâţia ani într-un centru stomatologic care are şi face de toate, am învăţat cum să înţeleg şi să interpretez examenele radiologice.

Aşa, la ora 18:00, într-o zi de miercuri, mi-am deschis singur TAC-ul şi am simţit fiori pe fiecare centimetru de piele şi pe toate firele de păr. 19,4 mm era diametrul infecţiei care îmi cuprindea aproape tot sinusul. Ca să înţelegeţi ce înseamnă asta ca dimensiune, facem un exerciţiu de imaginaţie: de la dinţi la ochi avem în medie 4/5cm. Infecţia mea era mare cât jumătate din distanţa asta.

image0 (3)

Am început să transpir. Rece. Am trimis o poză pe grupul de Whatsapp al centrului, mi-am golit mintea de toate gândurile şi m-am blocat.

În cinci minute toți au venit în biroul meu: „e un defect radiografic”, „n-are cum”, „nu cred că am văzut vreo infecţie mai mare”, „începi antibioticul din seara asta”, „e de operaţie”, „stai liniştit că o rezolvăm”, „salvăm vreun dinte?”, „prioritatea e să curăţăm şi să scoatem tot”, „e cât sinusul de mare”.

M-am trezit brusc în cea mai complicată situaţie din viaţa mea, moment sincer în care toţi medicii noştri pe care i-am văzut făcând miracole pe alţi pacienţi, păreau şocaţi şi preocupaţi de ceea ce se vedea pe TAC-ul meu.

A căzut cerul pe mine şi am plâns pe ascuns. Toate sunt simple, până la sănătate. Am început să iau antibiotic fix din seara respectivă, iar a doua zi s-a făcut o şedinţă, aşa cum facem de fiecare dată când avem un caz grav, pentru a stabili planul meu de tratament. Dr. Mădălina Topor, directorul sanitar al centrului, împreună cu chirurgul nostru şi cu ceilalţi medici au analizat toate variantele reale, posibile, pentru a fi cât se poate de conservativi cu dinţii mei.

S-a confirmat că o să mai pierd două măsele şi măseaua de minte, că infecţia pe care o vedem cu toţii e de natură dentară şi nu trebuie analizată în laborator, că m-am ales cu ea de la un dinte tratat necorespunzător în urmă cu vreo 15 ani şi care s-a trezit acum, că trebuie intervenit cât de repede se poate, dar abia după cel puţin şase zile de antibiotic şi alte câteva de repaus.

Canalul WhatsApp Rotalianul - Revista Românului din Italia

30 martie 2023

E inutil să vă spun că începusem să nu mai dorm nopţile. Durerile pe care le aveam înainte începuseră să dispară (meritul antibioticului) şi dacă n-aş fi ştiut ce se vede pe TAC, probabil m-aş fi liniştit şi mi-aş fi văzut în continuare de viaţa mea.

Pe 30 martie la ora 15:00 am intrat la chirurgie. Aveam să aflu că lucrurile erau chiar mai complicate decât îşi imaginaseră colegii mei. Şi că nu s-au mai văzut multe cazuri ca al meu. Şi nu e deloc un lucru neimportant, în condiţiile în care avem o medie de 80 de pacienţi pe zi. Adică zeci, mii, peste zece mii au trecut pe la noi de când am inaugurat centrul din Milano.

Captură de ecran 2023-04-07 181627m
Moment din timpul operației

Am ieşit după două ore. Fără să fi simţit niciun fel de durere, puţin umflat, dar cu nişte concluzii:

Rapiditatea cu care se dezvolta infecţia asta mi-ar fi pus pe bune viaţa în pericol. Scriam câteva rânduri mai sus că în luna mai 2022 nu aveam nimic. În mai puţin de un an, infecţia mi-a cuprins patru dinţi şi îmi ajunsese până sub ochi, mâncând din osul sănătos. Toate astea fără durere, fără sensibilitate, fără carii, dinţi rupţi sau neglijenţă. Aşa, pur şi simplu, de la un dinte tratat la Bucureşti când eram puştan şi care niciodată nu mi-a creat probleme.

Mă consider norocos, că am fost în locul potrivit la momentul potrivit. Că am nimerit pe mâna unor dentişti care ştiu ce fac. Că am avut cum să îmi fac TOATE examenele de radiologie imediat. Că am fost suficient de informat încât să-mi dau seama când ceva nu e în regulă cu dinţii mei. Că m-am lăsat pe mâna specialiştilor chiar dacă sunt fricos. Acum aştept vindecarea completă ca să reconstruim şi să înlocuim.

Dar dacă nu aş fi fost în locul potrivit, la momentul potrivit?

Dacă nu aş fi recunoscut simptomele, cu siguranţă aş fi aşteptat concediul ca să merg acasă, la Bucureşti. Acolo unde aş fi pretins să fac totul rapid într-o săptămână, probabil la primul dentist pe care l-aş fi găsit deschis în luna august. Aş fi luat antibiotic după ureche, ca românul; şi aş fi continuat să nu-mi fac griji, din moment ce antibioticul „relaxează” infecţia, aşa cum am simţit pe pielea mea. Aş fi fost un alt „bărbat de 31 de ani care de la o infecţie la o măsea a ajuns la urgenţe în stare gravă…”

Cu siguranţă, dinţii trebuie controlaţi şi fără să te doară nimic. Pentru că aşa cum schimbăm filtrele şi uleiul la maşină din când în când, cu toate că maşina merge bine, aşa ar fi bine să revizionăm şi situaţia dentară. Nu mai aşteptaţi până la disperare. Că totuşi, eu nu am avut dureri, nu am avut carii, nu am avut simptome de niciun fel până în februarie 2023.

Oare cei care sunt conştienţi de problemele pe care le au, stau cu măsele rupte şi neglijează sau amână până la nesfârşit rezolvarea lor? Cum ar reacţiona ei dacă ar realiza că de la o banală durere de dinţi şi o infecţie la o măsea se poate muri?

Sergiu Balaban, director administrativ și comercial la Centrul stomatologic românesc CrystalDENT din Milano, via Carlo Marochetti, nr. 27, telefon: 800602602 sau 3272905566.