Un român care locuiește în Spania și-a amintit de sentimentele pe care le avea când a ajuns pentru prima dată în această țară și a povestit totul într-o postare pe un grup Facebook.
El a adăugat detalii despre fricile pe care le-a simțit ca imigrant, despre greutățile și sacrificiile pe care le-a făcut de-a lungul anilor ca străin într-o țară unde inițial nici limba nu o cunoștea.
În urmă cu 20 de ani, când a trecut granița României a simțit un profund sentiment de vinovăție:
„Stau la o cafea într-o benzinărie din Spania și văzând foarte multi turiști din alte țări care opresc la benzinărie tocmai mi-am adus aminte de niște sentimente și situații de când am venit pt prima data în Spania, dar cu o viză turistică de o lună pentru Germania.
Îmi amintesc sentimentul pe care-l aveam când am trecut granița României, deși o treceam legal aveam sentimentul de a fi un fugitiv, un ilegal, asta din cauza propagandei din România”, a povestit conaționalul nostru.
În Spania, la început, trăia cu frica de a nu fi prins de poliție și repatriat:
„Stăteam cu frica să nu mă prindă poliția, mă uitam în stânga și în dreapta mereu. Când mă duceam la un magazin să cumpăr de mâncare, la fel, același sentiment de frică.
Să nu mai vorbesc că nu se punea problema de ieșit afară, la o plimbare, la o distracție, pentru că nu se putea ieși de frică să nu ne ridice poliția de pe stradă și să ne trimită în România. Umblau povești printre români cum că poliția mergea pe străzi în civil ca să vâneze străini și să-i repatrieze.
Toată tinerețea noastră ni s-a dus muncind ca să reușim să susținem o familie și nu a fost ușor. Și la muncă, deși am avut noroc să lucrez legal la câmp, același sentiment de frică din cauza filmelor văzute despre emigranții ilegali”, a povestit românul.
În timp, a reușit să scape de aceste sentimente și frici, dar își aduce aminte de cât de dificil a fost
În primii ani în Spania, el avea comportamente exagerate și era mereu încordat din cauza sentimentului că toată lumea era împotriva sa, dar în timp a înțeles că acolo oamenii au cu totul altă mentalitate.
„Eram obișnuit ca în România, aveam impresia că toata lumea are ceva cu mine și eram tot timpul încordat și-mi sărea țandăra de la orice. Cu timpul, văzând că este vorba de altă civilizație aici, m-am corectat.”
În primul an, plângea pentru că nu știa limba și nu înțelegea nimic
„Primul an aproape am plâns continuu din cauză că nu știam limba și nu înțelegeam nimic și din cauză că eram cu gândul la faptul că trebuie să muncesc în altă țară ca să o duc bine când trebuia să muncesc în țara mea. Un sentiment de patriotism exacerbat, dar cu timpul s-a împrăștiat patriotismul, am început să gândesc mai lucid.”
Copiii săi nu înțeleg cât de mult a trebuit să muncească
„Acum e bine, copiii noștri se bucură de libertatea și bunăstarea pe care le-am oferit-o noi, ei nu știu însă cu câte sacrificii s-a realizat bunăstarea actuală. Acum copiii noștri spun că suntem învechiți, că nu știm să ne trăim viața, ei cred că această bunăstare a căzut din senin, ei nu știu ce înseamnă să fii sărac și că toată viața trăiești cu frica de sărăcie o dată ce ai trecut prin ea și mai ales sărăcia din comunism.
Dar a meritat efortul. Și dacă ar fi să mai aleg o dată între a pleca și a rămâne în România tot aș alege să plec.”
Cu toate acestea, bărbatul român și soția sa, în inima lor, sunt distruși sentimental
„Sunt foarte multe situații de povestit, dar le ținem în noi ca să ținem moralul sus în familie, dar în inima noastră suntem distruși sentimental. Nu mai pot scrie mai mult pentru că-mi tremură mâna când mă gândesc.”, a mai transmis conaționalul nostru.
